Povestea painii

Reteta si povestea de azi sunt despre painea pe care am facut-o aseara. Mai aveam jumatate de punga de faina integrala in dulap asa ca am hotarat sa ii dau un rost si sa fac din ea o paine ca tot ramasesem fara si vroiam sa imi fac un sandvis pentru azi la facultate. Zis si facut:

Ingrediente:

2 cani apa calduta
2 linguri ulei de masline
o lingurita sare
un cubulet drojdie
o cana faina alba
3-4 cani faina integrala
un pumn de miez de nuca
un pumn de miez de floarea soarelui.
Preparare:
Am amestecat intr-un castron mare apa, uleiul si sarea apoi am adaugat un cubulet de drojdie, o cana de faina alba si vreo trei sau poate chiar patru de faina integrala pana am reusit sa imi desprind aluatul  format de pe maini. Am framantat apoi coca vreo 10 minute, presarand masa cu faina pentru ca se lipea cu incapatanare. Am pus la loc in castron, am acoperit cu un prosop curat si am lasat sa creasca langa calorifer vreo ora si jumatate. Am presarat apoi o mana de miez de nuca si una de seminte de floarea soarelui peste coca, am mai framantat un minut, doua cat sa le inglobeze, am dat forma rotunda apoi am mai lasat in tava sa mai creasca inca vreo 20 de minute. Dupa atata asteptare am copt painea vreo 40 de minute in cuptorul incins la 200 grade. Am scos frumusete de paine din cuptor, am rupt o bucatica fierbinte si am lasat sa se raceasca. In scurt timp a ajuns Dia acasa de la serviciu si pana sa imi dau seama devorase jumatate de paine calda. Intre timp a venit la noi si Marica, prietena cea mai buna a Dianei, care a terminat cealalta jumatate. Asa se face ca in mai putin de o ora din momentul in care am scos-o din cuptor nu mai aveam nici ce sa fotografiez, nici ce sa mai iau la mine la pachet a doua zi. Asa-i de buna painea de casa!