Pastrav din asta prajit am mancat prima oara intr-o tabara la munte, cand eram mica-mica. Am fost la o crescatorie si i-am pescuit de acolo apoi tanti de la bucatarie i-a curatat, i-a dat prin malai si i-a prajit. A fost cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata. Bineinteles ca a contat mult si atmosfera in care l-am savurat dar pentru mine modul asta de a prepara pestele a ramas de baza. Nimic nu se compara cu acea crusta crocanta de malai care inveleste carnea dulce si alba a pastravului.
Cu saramura e o alta poveste. Tati o facea in fiecare vara, cu rosii uriase din gradina coapte pe jar si iesea atat de buna incat o mancam si goala, cu lingura. Azi am folosit cuptorul pentru a coace rosiile si chiar daca gustul acela de fum nu a fost la fel de pregnant tot m-au napadit niste amintiri dulci-amarui din copilarie.
Despre mamaliga nu pot sa va spun decat ca am crescut cu ea. Mamaia facea in fiecare zi cate un ceaun urias pe care il rasturna in mijlocul mesei pe un fund de lemn, apoi mancam cu orice: branza si mamaliga, oua fierte si unt, tochitura sau peste. Mamaliga asta batoasa si galbena ca un soare are gustul pranzului luat in familie.
Dar indeajuns cu povestile, hai sa va zic si reteta. De fapt, cu pestele v-am zis deja: doar il curatati bine de solzi si intestine, il dati prin malai apoi il prajiti in ulei incins, cate 3-4 minute pe fiecare parte.
Pentru sos coaceti in cuptor 3-4 rosii pe care apoi le curatati de coaja si le tocati marunt. Aveti grija sa pastrati tot sucul care curge din ele. Adaugati deasupra cozile de la o ceapa verde, un ardei iute tocat marunt (eu am uitat) si o mana de patrunjel (asta daca nu aveti mofturosi la masa). Zdrobiti 4-5 catei de usturoi si adaugati-i deasupra apoi subtiati cu putina apa rece si un strop de suc de lamaie. Puneti sare si piper dupa gust si gata-i masa. Mamaliga o fac din ochi, nu pot sa va dau cantitati, dar cred cava descurcati.
Voua ce mancare ca aduce cel mai mult aminte de copilarie?
Stii cum se numeste asta? Peste mamaliga prapadeste :)) Si dat prin malai cu mujdei de usturoi este favoritul sotului, dar o sa incerc si saramura ta, suna promitator :)
RăspundețiȘtergeresimplu si apetisant :)
RăspundețiȘtergereeu imi aduc aminte de bulz, si asta pentru ca intr-una din vacantele la rasnov niste vanatori de munte au gatit intr-o seara si mi-a placut enorm :D
Ca la mama acasa!
RăspundețiȘtergereHmm,parca ai fi din acelasi judet cu prietenul tau! :) Exact asa se face si la noi saramura,saca il intrebi sigur asa iti va raspunde :)
RăspundețiȘtergereSi eu ador saramura cu rosii,saptamana aceasta am facut aceasta saramura cu ciuperci fripte pe gratar, si ca si tine as fi in stare sa o mananc goala,sau ma rog cu paine :)
Din pacate eu nu ma omor cu pestele,dar saramura aceasta noi o facem pentru pui fript si ciuperci fripte.
In concluzie, puiul fript pe gratar in curte cu saramura cu rosii coapte este unul dintre felurile care imi amintesc cel mai mult de copilarie.
cata dreptate ai si cu pestele si cu mamaliga si cu saramura (desi la noi se facea altfel :) ). si parca-s mai bune mancarurile cand au iz de copilarie, nu :)?
RăspundețiȘtergereuscatele si gogosi cu gem ce se umflau ca niste bile cand le prajea mama,facute din aluat de cozonac,nu mai zic de cozonac!!!!era cel mai bun!!
RăspundețiȘtergerePestele este bun indiferent cum il pregatesti , dar daca pui dragoste si ai meseni fara mofturi , merge si vinul de buturuga , mama ! mama! .
RăspundețiȘtergere