Risotto cu dovleac si cateva ganduri de inceput de an

     La multi ani dragilor! Imi revin incet incet din amorteala catigata in concediul prelungit si incerc sa pun in practica rezolutiile de an nou.
     Pentru ca 2013 a fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am avut, pentru ca mi-e teama ca 2014 sa nu ma arunce in cealalta extrema, simt nevoia sa fac planuri si sa ma tin de ele. In 2013 am trait mai mult offline decat online (ceea ce va doresc si voua), am calatorit mai mult decat ma asteptam si am cunoscut o multime de oameni noi, dintre care unii mi-au devenit prieteni. Am reusit sa ma bucur de putinul timp liber, sa pastrez legatura cu prieteni vechi si dragi si sa invat o multime de lucruri noi. Din acest motiv imi doresc pentru 2014 mai multa determinare, mai mult echilibru si curaj pentru a pune in practica lucrurile la care visez.
     Revenind la blogul de fata rezolutia este sa mananc cat mai sanatos, in portii adecvate si cu cat mai putina carne. Nu stiu de unde a venit chestia asta, poate are Andie o explicatie, dar un lucru e sigur: vreau sa incerc cat mai multe retete vegetariene si sa cresc aportul de legume in alimentatie.
     Saptamana asta am avut doua zile in care nu am mancat deloc carne, una in care mi-am propus si una in care s-a intamplat pur si simplu. Nu zic ca voi renunta de tot la ea, nici nu imi propun asta, dar o schimbare de genul asta cred ca e bine venita.
     Acum, daca stiti macar un lucru despre mine, acela e ca iubesc bucataria italiana. "Nici un an fara o vacanta in Italia" pare sa fi fost mottoul ultimilor ani si sper ca asta sa nu se schimbe prea curand. Ce nu stiti insa e ca, pe cat de mult iubesc pastele si rosiile uscate si pizza si inghetata italiana, pe atat de mult nu imi place risotto. Nu stiu de ce, pur si simplu nu e pentru mine. Il asociez cumva cu pilaful pe care il mancam in copilarie si din pacate refuz sa ii mai dau sanse.

     Asa se face ca aveam in dulap o punga de orez arborio cumparata din Milano si ca nu o desfacusem inca. In lipsa de paste si ajutata de prezenta unui dovleac placintar care avea sa mai indulceasca lucrurile l-am provocat pe Jamie si i-am dat orezului o ultima sansa.

     Inutil sa va povestesc ca risotto-ul asta cu dovleac a fost delicios pentru gustul meu amator de dulce dar ca ceilalti membri ai familiei l-au considerat un desert. Treaba e ca am mancat singura aproape toata oala si ca acum sunt pregatita sa incerc si variantele cu sparanghel si mazare sau mere si nuci.
Ingrediente:
pentru 4 portii, timp de preparare 1 ora, dificultate medie
1/2 dovleac placintar de aprok 1 kg
1/2 lingurita scortisoara
2 chili uscati
sare de mare, piper proaspat
2 linguri ulei de masline
4 linguri unt
700 ml supa de pui (reteta ca aici, dar fara galuste:D)
o ceapa mica
2-3 tulpini de telina
300 g orez pentru risotto(eu am avut Arborio)
125 ml vin alb sec
50 g parmezan ras
100 g gorgonzola
Preparare:
     Pentru inceput se  cresteaza dovleacul, se unge cu o lingura de ulei si se condimenteaza bine cu sare, piper, scortisoara si chili. Se da la cuptor la 175 grade pana se inmoaie.

     Intre timp se toaca ceapa si telina marunt si se calesc intr-o lingura de ulei si una de unt pana se inmoaie. Se adauga orezul si se mai lasa pe foc 1-2 minute pana devine sticlos. Adaugam apoi vinul, dam focul mai mare si lasam sa fiarba pana s-a evaporat alcoolul iar orezul are acum o aroma delicioasa.

      Incepem apoi sa adaugam cate o lingura de supa de pui si a amestecam pana cand supa e absorbita si arezul devine cremos. Va dura cam 20-30 de minute. E important ca orezul sa isi pastreze totusi textura, sa fie aldente. Cand dovleacul e copt il desprindem cu o lingura de pe coaja si il adaugam in orez.

     Oprim focul, adaugam untul ramas, parmezanul si gorgonzola, amestecam si lasam sa se imprieteneasca aromele apoi servim. Jamie a garnisit cu frunze de salvie prajite in unt insa eu nu am avut asa ca am sarit cu totul peste ele. A fost bun si asa dar cred ca e si mai bun cu ele.

    Daca va place risotto sunt sigura ca va veti indragosti de reteta asta. Daca nu, sunt la fel de sigura!
Dati o sansa lucrurilor care nu va plac si veti fi surprinsi. Let's have a great year!

                                                                                                               yours truly, italian food lover,                                                                                                                                                Lavinia

Paste super cremoase cu 3 feluri de ciuperci

Dragii mei,

Ca raspuns la provocarea cu care v-am tentat acum cateva zile va prezint azi reteta de paste cremoase cu trei feluri de ciuperci, ardei iute si  bineinteles, mozzarella Granarolo. Inspiratia pentru minunatia asta mi-a venit vizionand cea mai recenta emisiune a lui Jamie Oliver, 15 minutes meals, de care m-am indragostit. Jamie foloseste in reteta cottage cheese si mi se pare o idee excelenta insa eu am vrut sa folosesc mozzarella asa ca am adaptat un pic si a iesit o nebunie.

Chili con carne

Ieri mi-a fost o pofta de fasole bruna (sau saltareata, cum imi place mie sa ii spun) incat azi am cumparat o conserva uriasa de la Carrefour. Si cum le sta cel mai bine acestor boabe minunate decat intr-un aromat chili?

 Aveam reteta lui Jamie la loc de cinste in caietul cu retete, toate ingredientele in frigider asa ca m-am apucat de treaba. Jamie zice ca avem nevoie de:

Ingrediente:

2 cepe medii
2 ardei grasi rosii (eu am pus capia)
2 catei de usturoi
2 morcovi
2 tulpini de telina (am pus o bucatica de radacina)
500 g carne tocata de vita
2 conserve rosii in bulion (400g)
1 conserva de naut (200g)
1 conserva mare de fasole bruna (800g)
1 lingurita scortisoara
4-5 chili uscati
1 lingurita chimion
o legatura mica de coriandru
2-3 linguri ulei de masline
2 linguri otet balsamic
sare, piper.
sper ca nu am uitat nimic :D

Preparare:

Taiem care cum putem ceapa, morcovii, telina si usturoiul astfel incat sa obtinem cubulete cat mai mici. Eu le-am pus pe toate in mini robotul meu Kenwood si in 10 secunde erau cioburi.

Taiem si ardeiul cuburi mari (din cutit de data asta)  si le punem pe toate la calit in cea mai pare cratita din dotare impreuna cu uleiul de masline, scortisoara, chili si chimionul. Lasam pe foc cam 7 minute pana legumele incep sa se inmoaie si sa se rumeneasca usor, avand grija sa amestecam din cand in cand. Adaugam apoi fasolea scursa bine (eu o si clatesc un pic), nautul, rosiile si carnea tocata de vita, amestecand bine. Condimentam cu sare si piper si cu coditele de coriandru tocate marunt, pastrand frunzele deoparte pentru final. Adaugam otetul balsamic, turnam si o cana de apa apoi dam focul la mic spre mediu, punem un capac deasupra si lasam sa bolboroseasca vreo ora si sa scada sosul. Dupa ce a trecut si ora asta mai lasam inca o ora sub capac sa se imprastie aromele apoi savuram. De fapt mancarea asta e si mai buna a doua zi.

 La faza cu coriandrul eu nu am vrut sa risc asa ca am impartit mancarea in doua vase si am pus doar in una dintre ele coriandru tocat (nu ma impac deloc cu buruiana asta si nu am vrut sa risc sa stric toata afacerea). Nu-i rea nici varianta cu, de fapt nici nu se simte atat de tare, dar daca esti asa de inversunat ca mine il mirosi de la distanta.:D Data viitoare cred ca pun patrunjel, sa stiu o treaba. Cel putin am incercat.

Jamie zice sa mancam bunatatea asta cu tortilla, guacamole si iaurt, ba chiar cu orez fiet, cus cus sau cartofi copti. Mie mi se pare si asa destul de complexa incat m-am limitat la 2 linguri de iaurt si o bucata de paine proaspata.

N-a mai ramas nimic in farfurie. Ba da, coriandrul... puteti sa-l mancati voi daca va place! Pofta buna.

1 Martie

Cu toate ca nu a fost o zi de primavara in adevaratul sens al cuvantului, ziua de azi a fost foarte frumoasa pentru mine. A inceput cu martioare frumoase de la colegi (un scortisor de la Ioan si o pisica patrata de la Alex), a continuat cu lalele  si un pranz delicios la The Ark cu Sorin iar apoi cu un somn numai bun de dupa amiaza.
M-am trezit exact la timp pentru a prepara cina si pentru ca eu am fost rasfatata toata ziua m-am gandit ca ar trebui sa rasfat si eu pe cineva.
Asa s-a ales Dia cu o friptura de vita cu sos de vin rosu si piure cu parmezan.

Ingrediente:

600 g pulpa de manzat (muschi sau antricot ar fi si mai bun)
4 cartofi medii
o ceapa rosie
un pahar de vin rosu
o mana de cimbru proaspat
3-4 cubulete de unt (sa zicem 75 de grame)
4-5 linguri de ulei de masline
o mana de parmezan ras
sare,piper

Preparare:

Am taiat pulpa de manzat in doua bucati de aproximativ 5 centimetri grosime si am condimentat-o bine cu sare si piper. Am incins doua linguri de ulei intr-o tigaie, am adaugat friptura si am prajit-o la foc mare 7-8 minute, introcand-o pe toate partile ca sa capete o crusta frumoasa, rumena. Am scos-o si am lasat-o pe o farfurie, sa se odihneasca si sa se aseze sucurile. In uleiul ramas in tigaie am adaugat ceapa taiata marunt si cimbrul si le-am calit 2-3 minute pana s-au inmuiat.Am adaugat apoi paharul de vin si am lasat sa scada la jumatate. La sfarsit am adaugat si un cub de unt, am amestecat bine sa se incorporeze si am oprit focul.
Intre timp am curatat si taiat cartofii cuburi mici si i-am pus la fiert in apa cu sare. Cand s-au fiert(am verificat cu o furculita) i-am pasat si i-am amestecat cu parmezanul ras, 2 linguri de ulei de masline si doua cuburi de unt.
Am mancat cu salata verde cu lamaita si ne-a mai ramas cate o portie pentru pranzul de maine de la birou, respectiv gustarea de la facultate (sandvis delicios cu friptura,mustar, branza ceddar si ardei copt).
Bineinteles ca am avut si desert: strudel cu mere servit cu o lingura de iaurt.
Va doresc o primavara frumoasa!

2 feluri de desert englezesc

          Saptamana asta am fost in vacanta asa ca m-am uitat la o multime de seriale de tot felul, printre care si seriile cu Jamie Oliver pe care nu le vazusem inca. Intr-unul din episoade Jamie le-a pregatit unor americani budinca asta, pe numele ei traditional Spotted Dick (ma gandeam sa pun titlu postarii asteia Jamie's Spotted Dick :)). Pe cat de amuzati si neincrezatori au fost americanii in prima faza, pe atat de tare le-a placut dupa ce au gustat, iar eu am fugit imediat in bucatarie sa vad daca am toate ingredientele.
         Avem de-a face cu un desert traditional englezesc cu fructe uscate (de aici si petele) care se mananca de obicei  cu custard (crema de oua cu lapte si vanilie). Cuvantul dick din denumirea desertului a produs controverse de-a lungul timpul, etimologia acestuia fiind inca neclara. Se presupune ca ar proveni din prescurtarea si adaptarea lui "pudding" sau a lui "dough". Mai multe detalii despre asta gasiti aici.
 Coacerea acestui desert dureaza vreo trei ore dar cum timp aveam destul nu am renuntat asa usor, ceea ce va doresc si voua.

Ingrediente:

120 g pesmet
120 g faina
1 ou
140 g stafide
120 g caise uscate tocate(eu nu am pus pentru ca nu aveam in casa si nu am vrut sa cobor sa iau)
120 g zahar
120 g unt la temperatura camerei, taiat bucatele
140 ml lapte
coaja rasa de la o portocala(eu am pus o mana de coaja confiata de portocala tocata marunt)
jumatate lingurita de nucsoara
2 linguri ghimbir ras

Preparare:

Budinca asta se face foarte usor, ca mai toate retetele lui Jamie de altfel. Pur si simplu punem toate ingredientele intr-un castron si amestecam bine cu o lingura pana se omogenizeaza.
Ungem un alt castron cu fundul mai bombat cu unt, punem compozitia in el si o nivelam bine.
Punem o folie de aluminiu deasupra si o strangem cu grija. Castronul astfel pregatit se pune intr-o oala cu apa care fierbe usor, astfel incat apa sa urce cam pana la 2/3 din inaltimea castronului.
Aveti grija ce castron si ce oala alegeti, ca sa incapa unul in altul :D. Punem capacul oalei si lasam sa fiarba la foc mic, bolborosind usor, timp de 3 ore in care mai vedem cateva episoade.
Cand e gata punem un platou deasupra castronului si cu o miscare brusca dar ferma introarcea astfel incat budinca sa se dezlipeasca de castron si sa aterizeze pe platou. Jamie a pus cate o lingura de golden syrup pe fiecare felie si deasupra custard dar eu am mancat asa goala, cu un pahar de lapte.
A fost bun si asa dar azi, cu cateva imbunatatiri aduse de mine, a fost delicios. Mai ramasese cam jumatate in frigider si ca sa il readuc la viata l-am faramitat bucatele mici si l-am pus intr-un vas de ceramica termorezistent. Am batut separat doua oua, am adaugat o cana de lapte si o dusca de rom si apoi am turnat peste frimituri. Am asteptat vreo 5 minute sa absoarba din lichid si sa se incinga cuptorul apoi am bagat tava inauntru la 200 de grade si am lasat pana s-a umflat frumusel si s-a rumenit deasupra.
Am mancat apoi o ditamai bucatoaia, cu doua linguri de iaurt gras si una de gem de zmeura deasupra. Delish-vorba lui Jamie!

Prajitura cu morcov a la Jamie Oliver

Am facut mai demult prajitura asta si am tot promis cuiva ca scriu reteta dar nu m-am tinut de cuvant...pana acum.Asadar pentru 8-10 portii avem nevoie de:
Ingrediente:
285 g unt molae
285 g zahar brun de culoare deschisa
5 oua separate in albusuri si galbenusuri
coaja rasa si zeama de la o portocala
170 g faina+ 2 lingurite praf de copt
115 g migdale macinate
115 g nuci tocate plus o mana pentru decor
o lingurita scortisoara
un praf de cuisoare,unul de nucsoara,putin ghimbir macinat,putina sare
285 g morcovi,curatati si dati pe razatoarea mare

Pentru glazura:115 g mascarpone,225 g branza de vaci grasa,85 g zahar pudra,  coaja si zeama de la 2 lamai verzi.
Preparare:
Untul se amesteca cu zaharul pana se obtine o crema pufoasa.Se adauga galbenusurile,unul cate unul,apoi coaja si zeama de portocale.Adaugam apoi faina cernuta si praful de copt,migdalele macinate,nucile tocate,condimentele si morcovii rasi si amestecam pana se omogenizeaza.
Intr-un bol bateti albusurile cu un praf de sare pana se intaresc apoi se incorporeaza usor in amestecul de mai sus..Se pune aluatul intr-o tava de chec sau orice alta tava (eu am folosit forma de muffins pentru a obtine portii individuale) tapetat cu hartie de copt sau cu hartii speciale de muffins si se da la cuptorul incins la 180 pantru 50 de minute(in cazul brioselor timpul de preparare s-ar putea sa fie mai mic-verificati cu ajutorul unui betisor).Amestecati toate ingredientele pentru glazura si garnisiti prajitura cu un strat generos pentru ca este delicioasa.Pofta buna

Carciofi sau artichoke sau poate anghinare

Cu anghinarele e o alta poveste.Citisem o multime de retete in care erau implicate dar nu mancasem niciodata.Mai mult decat atat in ghidul imprumutat de la Ioan cu 10 lucruri de facut in Roma scria ca e musai sa mananci una dintre variantele traditionale romane: carciofi alla romana sau carciofi alla giudia.Ei bine...nu am mancat.Si asta pentru ca atunci cand eram in preajma unui restaurant care le pregatea nu imi era foame iar atunci cand imi era foame nu gaseam decat pizza sau paste oricat de mult as fi cautat.Din acest motiv anghinarele au devenit o obsesie cu care i-am chinuit pe baieti in fiecare zi astfel incat la intoarcere toti stiau ce sunt,cum se mananca,cat costa si unde ai putea sa le gasesti.
Pentru ca pofta mea nestavilita nu putea sa ramana nesatisfacuta am decis sa imi cumpar pentru acasa 4 anghinare proaspete pe care le-am transportat impachetate in doua pungi in bagajul lui Sorin(in al meu nu mai era loc nici sa arunci un ac).
Acasa au mai stat cateva zile in frigider pana m-am hotarat asupra unei retete care sa le puna in valoare.Pana la urma m-am hotarat sa pregatesc anghinare la tigaie cu lamaie, cimbru si usturoi dupa reteta lui Jamie Oliver.Reteta era pentru 8 anghinare dar cum eu nu am avut decat 4 m-am adaptat situatiei:
o lingura de ulei de masline
1 catel de usturoi tocat
sucul si coaja de la jumatate de lamaie(eu am folosit lime)
4 bulbi de anghinare
cateva fire de cimbru proaspat sau o lingurita de cimbru uscat
40 ml vin alb sec
sare si piper
un cubulet de unt
Usturoiul se caleste putin pana se inmoaie in ulei de masline.Se adauga fasii mici de coaja de lamaie (fara partea alba care e amara) apoi anghinarea taiata in patru si un praf de sare (focul trebuie sa fie mediu ca ingredientele sa nu se arda).
Se adauga sucul de lamaie,cimbrul si lasam sa fiarba pana scade din umezeala.Se adauga vinul si se lasa sa fiarba 10 minute sub capac pana se inmoaie anghinarea,apoi cubuletul de unt si se amesteca sa se topeasca.Noi am servit langa o bucata mica de piept de pui prajita in sosul ramas.A fost delicios.



p.s.:aici gasiti un filmulet care va explica modul de curatare al anghinarelor
http://www.videojug.com/webvideo/how-to-prepare-artichokes-2
Spor la treaba.