iulie 28, 2011

Macarons

...again.
 Pentru ca aplicam cu inversunare principul "tara arde si baba se piaptana" si pentru ca am vrut sa-mi dovedesc ca primele doua incercari reusite nu au fost intamplatoare. Si nu au fost.
Iar de data asta au iesit chiar si mai buni!
 Ingrediente:
50 g faina de migdale
110 g zahar pudra
15 g cacao
2 albusuri
65 g zahar tos
Preparare:
Amestecam faina de migdale cu zaharul pudra si cacaoa. Cernem pentru a ne asigura ca amestecul e fin si omogen. Batem spuma albusurile cu zaharul pana obtinem o bezea tare dar nu foarte uscata. Adaugam albusul peste amestecul uscat, intrei transe. La sfarsit compozitia trebuie sa curga asemani unei panglici. Formam macarons cu ajutorul unui pos si lasam 15 minute la temperatura camerei sa se usuce la suprafata. Dam la cuptorul incins la 150 de grade pentru 14 minute. Le scoatem si le lasam sa se raceasca.
V-am ametit cu explicatiile cred. Mai pine cititi postarea asta ca sa va lamuriti ce si cum.
Eu m-am jucat putin si am facut doua dimensiuni de macarons, unele mici, clasice, iar altele uriase. Apoi m-am gandit sa fac si doua creme diferite:
Crema 1:unt de arahide
125 g unt de arahide usor sarat
70 g zahar pudra
25 g unt moale
25 g smantana dulce
Am amestecat bine toate ingredientele apoi am pus cate o lingurita pe cate un macarons si am lipit cu un altul. Am facut doar jumatate din aceasta compozitie.
Crema 2:ciocolata si migdale
40 gciocolata neagra
30 g smantana dulce
10 g unt
20 g migdale tacate marunt
Am incalzit smantana dulce apoi am turnat-o peste ciocolata rupta bucatele. Am amestecat pana s-a topit ciocolata apoi am adaugat untul si bucatelele de migdale. Am amestecat bine si am pus la frigider pana s-a intarit usor.
Am auzit ca sunt si mai buni a doua zi. Vom vedea!

iulie 27, 2011

Tocanita de pui cu prune si nuci

Prunele astea acrisoare si minunate vin tot de la Alexandria si au fost sortite unui destin maret: sa ajunga la mine in stomac!:D Dar nu oricum, ci gatite in cele mai mestesugite feluri, asa cum neam de neamul prunelor n-a mai auzit.
 Ideea mi-a venit dupa ce-am dat gata vreo 20 de prune, asa, pe stomacul gol. Mi-am amintit de tocanita minunata cu midii mancata la Dalboka dar cum nu era nici picior de scoica prin preajma am recurs la pieptul de pui pe care il am in permanenta in frigider. Am mai scos de acolo o rosie babana si m-am apucat de treaba.
Ingrediente: pentru doua portii
1/2 piept de pui mare, dezosat si fara piele
o rosie babana
10-15 prune mici, acrisoare
o ceapa mica sa 1/2 dintr-o ceapa mare
o lingura ulei de masline
o lingurita zahar
2 frunze de dafin
patrunjel pentru servit
o mana de nuci
sare, piper
Preparare:
Am taiat ceapa pestisori si am calit-o in ulei de masline(pai nu-i tocanita pana nu calesti niste ceapa). Intre timp am taiat puiul, rosia si prunele in cubulete aproximativ egale.
 Cand ceapa era moale am adaugat puiul si l-am rumenit cateva minute. Am adaugat apoi rosiile si prunele, condimentele si zaharul, am dat focul mai mic si am lasat sa fiarba sub capac vreo 5 minute. Am luat capacul si am pus deasupra o mana de nuci, am amestecat rapid si am pus in farfurie. Patrunjelul verde nu putea sa lipseasca de deasupra.
 A rezultat o mancarica acrisoara si usoara, numai buna pentru o zi de vara. Si daca va intrebati ce e cu jumatatile astea de masura aflati ca sunt singura acasa si ca n-am mai vazut fata de om de duminica seara si ca ma lupt din rasputeri cu materia de rezidentiat. O zi buna sa aveti!

iulie 26, 2011

Tarta cu rosii si pesto de patrunjel.

In weekend am fost la Alexandria, acasa la Sorin. Au fost doua zile minunate in care mi-au desfasurat activitatea intre doua mese si un pui de somn, in care m-am plimbat prin gradini pline de rod, m-am jucat cu cel mai simpatic catel din lume, zis si Fulger si m-am simtit foarte rasfatata. Parintii si bunicii lui Sorin mi-au facut toate poftele iar Sorin-cel-mic (varul lui Sorin) mi-a aratat toate trucurile posibile pe bicicleta. Ca sa nu mai zic ca m-am intors acasa incarcata cu toate bunatatile pamantului: rosii si castraveti, ardei gras si vinete, patrunjel si leustean, miere si nuca,oua, mere, prune si piersici, toate adevarate si gustoase asa cum aveam si noi in gradina cand inca mai traiau bunicii mei. Mi-e clar acum ca atunci cand viata iti inchide in nas o usa iti deschide in alta parte o fereastra.
Revenind la realitate si la minunata zi de marti in care ne aflam va propun o tarta delicioasa cu rosii si pesto de patrunjel, mai buna rece decat calda si foarte usor de realizat. Ideea mi-a venit dupa ce am vazut reteta Mihaelei dar mi-am facut de cap cu ingredientele din dotare.
Ingrediente:
175 g faina
75 g unt
2-3 linguri apa rece
6-7 rosii(depinde de marime)
o legatura grasa de patrunjel
un pumn de nuci
o mana de parmezan ras (eu am folosit o branza siciliana maturata cu piper)
2-3 catei de usturoi
2-3 linguri ulei de masline
Preparare:
Pentru inceput facem aluatul exact ca aici. Stiu ca v-am plictisit rau cu aluatul asta si ca il folosesc la toate tartele sarate dar este atat de versatil si delicios incat nu vreau sa mai caut alta reteta. Cat crusta de tarta se rumeneste in cuptor(timp de vreo 10 minute la 180 de grade) punem in robot patrunjelul, nuca si branza rasa si maruntim bine de tot.
 Adaugam apoi usturoiul si uleiul de masline si gata pesto.
 Scoatem crusta din cuptor, adaugam un strat generos de pesto, apoi unul de rosii taiate rondele, inca un strat de pesto si iar rosii.
 Mai dam tarta inca 10-15 minute la cuptor apoi ne bucuram de combinatia interesanta de texturi si arome. Puteti pune si putina mozzarella deasupra daca vreti, eu nu am avut si nici nu am vrut sa ies din casa special pentru asta. Dupa cum va spuneam si mai sus, tarta este mai buna rece, probabil din cauza de unt si nuci si ulei de masline care pot fi usor gretoase consumate calde.
 P.S.-Pregatiti-va pentru o saptamana de retete pe baza de fructe si legume, pentru ca eu m-ai propus o scurta cura de dezintoxicare!:D

iulie 23, 2011

Food&flames

Daca nu v-ati facut inca planuri pentru weekend, sau mai bine zis daca mai sunteti inca in Bucuresti, cititi mai departe!:D
Daca sunteti undeva pe plaja nici nu vreau sa stiu de ce ati deschis laptopul sau telefonul!
Asa, revenind la subiect, vreau sa va povestesc despre un restaurant la care am fost saptamana trecuta. Mai bine zis un concept de restaurant.
Se facea ca Roze a gasit nu stiu ce vouchere care ofereau o reducere de 50% la un meniu la restaurantul Mahi Mahi din Pipera. Initial am fost cam reticenta si am spus nu pentru ca, spre rusinea mea, nu ma dau in vant dupa mancarea chinezeasca-japoneza. Bine, imi place sushi, dar asta e altceva! Am zis zis nu si gata. Numai ca 5 minute mai tarziu am vazut un filmulet despre modul de preparare al mancarii si m-am razgandit. Vedeti si voi aici.
 In fine, nu stiu daca e chiar asta filmuletul care m-a convins, but you got the point.
Procedeul se numeste teppanyaki si implica o plita incinsa pe care bucatarul prepara totul, chiar in fata ta! Si nu numai ca prepara, dar mai face si niste jonglerii simpatice intre doua feluri de mancare!
 Bucatarul nostru era din Vietnam si cuvantul lui preferat in limba romana era "pui'.
 Am mancat ceva simplu de tot (erau cu voucherul, remember?) dar foarte foarte bun.
Primul fel a fost o supa crema de fructe de mare, adusa de undeva din spate. As vrea sa va vad facand si supa pe plita aia, ha!
Felul principal a constat in legume, pui, porc si creveti, toate fripte la plita si aromate cu unt si usturoi, exact cum imi place mie. 'Cause everything is better with butter!
 Am avut alaturi si doua sosuri delicioase, unul de mustar pentru pui si porc si unul de ghimbir pentru creveti, o minunatie.
 Desertul nu m-a impresionat deloc, dar oricum nu ma dusesem pana acolo pentru el!
 Una peste alta, a fost o cina reusita, cu spectacol inclus.
 Va sugerez cu drag sa dati o fuga pana acolo (Pipera Tunari nr.23). Nu stiu daca trebuie sa faceti rezervare, sau ce buget sa aveti disponibil dar va descurcati voi. Daca sunteti studenti ca si mine si nu vreti sa va riscati bursa pe ultima luna puteti sa mai aruncati un ochi pe siteurile cu discounturi si sa luati un voucher asa cum am facut si noi. Orice varianta ati alege, merita din plin!
 Mulumesc Roze pentru idee si Pop pentru poze!
Gata, v-am pupat! Ma duc in excursie la Alexandria! Alexandria, Teleorman, ce credeati?:D

iulie 19, 2011

Scrisoare deschisa

 "Salut! Eu sunt Sorin, beneficiarul uzual al bunatatilor gatite de Lavi si, drept multumire, m-am gandit sa scriu un guest-post. In episodul de astazi voi povesti (cu cuvintele mele) cum a fost la intalnirea de la Corbeanca. Pentru cei care nu stiu, Electrolux si Gollin Harris organizeaza de la inceputul anului intalniri cu bloggeri culinari in care acestia pot sa demonstreze ca nu se lauda degeaba pe siteuri. La aceasta intalnire au fost invitati toti cei care au participat pana acum.
Totul a inceput cu Lavi care tipa la mine ca o sa intarziem, ceea ce am si facut dealtfel, si ca o sa ii facem o impresie aiurea lui Bogdan pe care stabilisem sa il transportam pana acolo. Pe drum, Lavinia si Bogdan isi tot imaginau ei cum o sa fie, cine o sa mai vina, ce o sa se gateasca si alte astfel de lucruri super importante. Eu ma tot gandeam la piscina pe care o vazusem in iarna…
Antonina si Cristina-bunica erau deja acolo impreuna cu doamna Carmen Georgescu si Roxana. Atmosfera a fost relaxata, parca ne cunosteam de o gramada de vreme. 
 Incet incet a ajuns toata lumea. Eu nu cunosteam decat familia Easypeasy, care evident ca a fost cea mai funny. Ana a fost dezinvolta, ca de obicei, a vorbit cel mai mult, si a creat o atmosfera super. Eu abia asteptam sa vin si pentru ca ma gandeam ca o sa vina si Iepu’, dar era ora de baita si somn si deh….
 Mihai Lambru a venit pus pe treaba si a dat startul la gateala: gratarele au inceput sa sfaraie, cu emotii ca se cam adunau norii, Lavinia sa faca salata si blitzurile sa…..blitzuiasca.
 In tot acest timp, noi, insotitorii, ne tot invarteam pe acolo, admiram bucatarii la treaba si ne uitam cu jind la piscina.
 Eu primisem instructaj acasa sa nu ma apuc sa sar eu singur in piscina, sa fac nota discordanta acolo, asa ca ma tot uitam, poate poate mai gasesc vreun doritor. Ei bine, momentul magic s-a intamplat, privirile ni s-au intalnit in timp ce contemplam piscina si ne-am inteles imediat. Long story short, 5 minute mai tarziu eram cu sotul de Gurmandino in piscina. Fusese atat de cald afara incat nu as mai fi iesit, dar ii tot vedeam cum trec cu platourile pe langa noi. 
 Momentul culminant al serii a fost evident…masa. Am incercat sa gust cate putin din toate, desi nu sunt convins ca am reusit. Nu o sa uit prea curand pestele la wok si sosul Antoninei, cartofii hasselback ai bunicii, souvlaki pe pat de ceapa al Andreei(Gurmandino) si burgerii Anei(easypeasy). Eu sunt mare fan porumb copt si Elena(leblogpiquant) m-a nimerit cu al ei. 
 Nici despre porcul lui Mazi, ciupercile la gratar ale lui Poe si cartofii Brandusei nu pot sa nu amintesc, dar din pacate am mancat putin sau deloc din ele. Ce sa mai zic de porcul teriyaki a lui Bogdan pe care l-am fotografiat in timp ce sfaraia pe gratar!
 Desertul a fost o surpriza din partea casei (panacotta si o super inghetata de ciocolata muhahaha). 
A fost o seara in care ne-am simtit foarte bine si am cunoscut o multime de oameni interesanti. Imi pare rau daca nu am amintit pe toata lumea dar sper sa ii cunosc mai bine pe viitor.
Mi-ar placea sa am aceasta armata de bucatari tot timpul la dispozitie..."

iulie 18, 2011

25 cupcakes for my 25-years old cupcake

Si asta e doar o parte din bunatatile cu care l-am rasfatat pe Sorin weekendul asta, de ziua lui.
Dupa ce am cucerit pe toata lumea cu un Mississippi mud pie la petrecerea de sambata seara (in casa noua, nu oricum) am crezut ca duminica scap si pot sa lenevesc in voie. Ei da! Sorin s-a gandit ca ar fi frumos sa treaca pe la spital cu cate o prajitura asa ca m-am conformat, mi-am suflecat manecile (yeah right!) si m-am apucat de treaba.
De mult vroiam sa incerc retetele de cupcakes ale lui Ottolenghi si asta mi s-a parut pretextul perfect. O tura scurta pana la Mega Image a fost tot ce ma mai despartea de aceste minunatii mici si dulci.
Si daca tot m-am apucat de treaba am zis sa incerc nu una, ci doua retete! N-am respectat eu intocmai toate recomandarile, am mai inlocuit din ingrediente dar rezultatul a fost perfect: prajiturele dulci si aromate, un pic moist si cu glazura bogata si delicioasa!
Numai bune de sarbatorit cel mai simpatic si iubitor prieten din lume. Papu, te pup si te iubesc cmmdl! 

Cupcakes cu fistic-12 bucati
Ingrediente:
45 g fistic rumenit usor in cuptor
150 g zahar
180 g faina
1 1/4 lingurita praf de copt
1/2 lingurita sare
150 g unt
1 lingura ulei de nuca
2 oua batute usor
150 ml smantana (din cea normala, acra)
Pentru glazura:
150 g crema de branza (Philadelphia)
150 g mascarpone
80 g unt
100 g zahar pudra
Preparare:
Aliniem toate igredientele pe masa de lucru si incingem cuptorul la 170 de grade.
Maruntim intr-un robot fisticul si jumatate din cantitatea de zahar pana obtinem o consistenta asemanatoare cu sarea grunjoasa.
Intr-un bol amestecam faina cu praful de copt si sarea.In alt castron mare mixam bine untul, zaharul ramas si uleiul apoi adaugam mixul de fistic si zahar. Ar trebui sa obtinem o compozitie cremoasa. Adaugam apoi putin cate putin ouale batute, amestecand bine dupa fiecare aditie. Renuntam la mixer si cu ajutorul unei spatule de cauciuc adaugam pe rand jumatate din faina apoi jumatate din smantana, iar faina si iar smantana pana terminam toate ingredientele. Umplem 12 forme de muffins si dam la cuptor 20-25 de minute pana cand o scobitoare infipta in mijloc iese curata.
  De glazura ne ocupam in ultimul moment, cand prajiturelele s-au racit deja. Mixam cu rabdare untul cu zaharul, vreu 5 minute asa, pana compozitia s-a infoiat si s-a albit. Adaugam apoi mascarpone si crema de branza si mai amestecam usor cu o spatula cat sa se amestece ingredientele. Folosim un cutit de unt sau aceeasi spatula de cauciuc pentru a intinde o cantitate generoasa de glazura deasupra fiecarei prajiturele.

Cupcakes cu multa ciocolata: 13 bucati
Ingrediente:
2 oua
115 ml smantana(tot acra)
80 ml ulei de floarea soarelui
20 ml sirop de artar
20 g unt topit
120 g zahar
120 g faina
35 g cacao
1 lingurita praf de copt
1/2 lingurita bicarbonat de sodiu
1/4 lingurita sare
40 g migdale macinate
200 g ciocolata neagra tocata cubulete
Pentru glazura:
165g ciocolata neagra
135 ml smantana pentru frisca
35 g unt
1 lingura lichior de cafea
Preparare:
Incindem cuptorul la 170 de grade.
Intr-un castron mare amestecam cu un tel ouale, smantana, uleiul, siopul de artar, zaharul si untul topit. Nu e nevoie sa va chinuiti prea tare, cateva ture zdravene sunt suficiente.
In alt vas amestecam faina,migdalele, praful de copt si bicarbonatul, cacaoa si sarea.
Adaugam mixul de faina peste cel lichid, amestecand usor cu o spatula. Nu va faceti griji daca raman mici cocoloase. Varsam inauntru si cubuletele de ciocolata apoi umplem 13 forme de muffin si dam la cuptor 20-25 de minute, testand cu scobitoarea.
Cat timp ele stau bine mersi la caldura in cuptor face glazura. Incalzim frisca pana aproape de punctul de fierbere apoi o turnam peste ciocolata rupta in bucati. Amestecam cu o spatula pana cand aceasta de dizolva complet, adaugam apoi cubul de unt si lichiorul, le incorporam si pe ele apoi lasam la temperatura camerei sa se intareasca. Nu o puneti in frigider ca sa o grabiti! Glazuram capcakes atunci cand atat ele cat si crema s-au racit la temperatura camerei.
 That's all folks!
P.S.-Sorin va pregateste o mica surpriza, azi-maine!

iulie 12, 2011

Gazpacho

Din seria variatiuni pe aceeasi tema easy peasy si Bucate pe roate mi-au facut azi pofta de supa de rosii cu galuste. Dupa experienta de ieri n-am mai avut curaj sa aprind aragazul asa ca am recurs la the next best thing: gazpacho.
Adica o supa delicioasa si rrrreeeceee de vara, gata intr-o clipa.
Am inghesuit in vasul inalt al blenderului de mana un sfert de ceapa, o felie de paine inmuiata in apa, 2 rosii curatate de pielita, un castravete curatat si el de coaja si un sfert de ardei gras verde.M-am gandit ca n-ar strica nici doua rosii uscate la soara, un pic de ardei iute, oregano si usturoi iar sarea si piperul se intelege de la sine ca n-au lipsit. Am stropit cu putin otet de Xeres si o lingura de ulei de masline extravirgin apoi am blenduit bine pana am obtinut o supa cremoasa. Daca va place mai subtire mai puteti adauga apa rece.

Pentru ca toate ingredientele mele erau scoase direct din frigider supa era rece asa ca am mancat-o imediat. In caz contrar as mai fi lasat-o un pic sa se raceasca.
Cuburile de castravete si ardei de deasupra au fost exact crunch-ul care lipsea. Pofta buna!

iulie 11, 2011

O vara italiana - ep.4 Bruschette simple cu rosii si busuioc

Dupa ce azi la pranz am aprins plita ca sa fac o portie de spaghete carbonara si era sa mor de cald din cauza celor 50 de grade care pluteau in atmosfera (cunoasteti expresia "moarta la clanta usii"? :D) mi-am promis ca nu mai mananc decat rosii si branza si pepene pana la sfarsitul verii.
Ceea ce am si facut. Pentru ca dupa cum se vede treaba de azi iar se strica vremea si s-ar putea sa avem iarasi temperaturi de noiembrie.
 Dar sa revenim la motivul postarii: dupa parerea mea rosii+busuioc+usturoi=LOVE. Daca mai pui alaturi 2-3 felii de paine buna stropita cu ulei de masline si perpelita 2 minute in cuptor si-un strop de otet balsamic deja ai atins perfectiunea.
 Eu una stiu sigur ce-o sa mananc vara asta. Voi?

iulie 07, 2011

Mini tarte cu zmeura si-un sfarsit de studentie

Stiti voi tartele alea frumoase si delicioase de la Paul? Alea cu zmeura si crema de vanilie, da. Ei bine, la ele am poftit eu ieri, inaintea ultimului examen din facultate. Si pe principiul bate-ma, omoara-ma numai nu ma pune sa invat normal ca am facut o pauza de la pshiatrie si mi-am satisfacut pofta.
Ca sa fie si mai frumoase am folosit forma de muffins si am obtinut niste dragalasenii mici-mici si absolut delicioase.
 Ingrediente: pentru 20 de mini tarte
330 g faina
180 g unt
100 g zahar pudra
4 linguri zahar brun
7 galbenusuri
600 ml lapte
o pastaie de vanilie
3 linguri amidon
un praf de sare
Preparare:
Pantru inceput am facut aluatul, pe modelul de aici. Adica am pulsat in robot faina cu zaharul, sarea si untul pana am obtinut o consistenta faramicioasa apoi am adaugat un galbenus si vreo 2 linguri de apa si am mai pulsat de cateva ori pana s-a format un aluat. Am adunat aluatul cu mainile, i-am dat forma rotunda, l-am invelit in folie de plastic si l-am dat la frigider sa se odihneasca un pic.
Pentru ca nu aveam zahar pudra in casa am folosit zahar brun si s-a cam vazut in cosistenta finala, dar tot a fost bun. Voi mai bine folositi ce trebuie.
Am intins apoi aluatul si l-am taiat cu o ceasca in discuri cu care am tapetat fiecare forma de muffin. Am dat la cuptorul preincalzit la 180 de grade pana s-au facut aurii pe margini.
Intre timp am incalzit la foc mic laptele cu zaharul si pastaia de vanilie despicata si razuita. Intr-un castron am amestecat galbenusurile cu amidonul apoi le-am turnat usor in lapte, amestecand tot timpul cu un tel. Am mai lasat un minut pe foc sa se ingroase si apoi am dat la o parte sa se raceasca.
Cand atat crustele cat si crema erau reci (foarte important) am asamblat prajiturelele si le-am decorat cu zmeura parfumata. A urmat o sedinta foto pe balcon apoi au fost numai bune de savurat.
 Dupa parerea mea nu e nimic mai bun decat o crema fina si pistruiata de vanilie servita intr-o crusta crocanta alaturi de fructe acrisoare.
 Si ca sa inchei apoteotic, asa cum am facut si anul trecut, mai savurez si azi o ultima bucatica cu gust de vara si vacanta si ma felicit fara modestie ca am terminat medicina. Hopul adevarat e abia la toamna, stiu, dar va rog sa nu-mi scoateti ochii cu asta si sa ma lasati sa ma bucur. Raluca, Sabina, Oana, Alex si Ioan - suntem o echipa pe cinste. Oare unde vom fi la anul pe vremea asta? Pe 7 a 7-a 2012? Sper doar sa fim la fel de apropiati ca acum, oricat de mare va fi distanta dintre noi.

iulie 02, 2011

O vara italiana - ep.3 Vitello tonnato

Am dat peste reteta asta intr-una dintre cartile de bucate pe care mi le-am cumparat recent si cum in mod intamplator aveam toate ingredientele la indemana m-am apucat de treaba. Zice-se ca reteta este la origine frantuzeasca dar ca italienii au preluat-o si ca acum a devenit traditionala in Piedmont. Desi prepararea dureaza cam 3 ore, nu avem mare lucru de facut, rabdarea fiind ingredientul de baza. Avand in vedere ca fierberea la foc mic s-ar putea sa creasca usor temperatura din bucatarie va recomand sa incercati reteta cat mai rapid, ca tot e o vreme de toamna tarzie afara.
 Ingrediente:
o bucata pulpa de vita(500-700g)
o ceapa
un morcov
o tija de apio sau o bucata de telina radacina
1 lingura de otet de vin alb
3 linguri ulei de masline
o conserva de ton in ulei (poate fi si fulgi)
2 linguri de capere
3 fileuri de ansoa
2 galbenusuri fierte, tari
sucul de la o lamaie
Preparare:
Pentru inceput legam pulpa de vita cu o sfoara de bucatarie astfel incat sa pastreze o forma rotunda frumoasa in timpul fierberii. O asezam intr-o oala impreuna cu ceapa curatata si taiata in jumatati, morcovul curatat si intreg si bucatile de telina. Eu am fiert aproapte 2,5 l de apa cu o lingura de sare de mare intr-o alta cratita apoi am turnat peste vita. Am adaugat o lingura de otet si una de ulei, am pus un capac si am dat focul la mic si le-am lasat sa bolboroseasca vreo 3 ore.
 Intre timp mixam tonul (daca e in ulei de masline pastrati 2-3 linguri din ulei daca nu scurgeti-l bine si mai adaugati voi 2 linguri de ulei) cu caperele, ansoa si galbenusurile pana obtinem o pasta uniforma. Adaugam si sucul de la o lamaie si lasam la frigider sa se imprieteneasca aromele.
Cand carnea de vita este gata oprim focul si o lasam sa se raceasca in supa. O feliem apoi subtire si o asezam pe o farfurie. Mai subtiem un pic sosul cu 2 linguri din supa in care a fiert carnea, il asezam deasupra si servim.
 Am obtinut o cina perfecta pentru o seara racoroasa de vara.

P.S.-nu aruncati supa, o puteti folosi pentru a aroma supe de legume sau ca fond pentru tocanite delicioase de vita. Turnati-o intr-o punga sigilabila si pastrati-o la congelator.