3 zile in Toscana

In ultimii ani ne-am creat o mica traditie de familie si anume sa plecam intr-o vacanta pe an in trei: eu sor-mea si mama noastra. Daca acum doi ani am fost la Paris iar anul trecut la Londra, acum a venit randul Italiei. Eu am o adevarata slabiciune pentru tara asta si mi-am propus sa o vizitez in fiecare an. Ele nu au fost prea incantate. Noroc cu pretul biletelor de la Ryan Air care au inclinat balanta.

Asa sa face ca am ales sa petrecem 4 zile si jumatate in Florenta (zborul era catre si de la Bologna) si de aici sa exploram cat mai mult din zona. Dupa ce am luat biletele de avion si cazarea (traiasca Airbnb!) am inceput sa facem diferite trasee si ne gandeam sa inchiriem si o masina. Am renuntat insa la ideea asta pentru ca nici una dintre noi nu are un card de credit si sor-mea nici nu era prea incantata de ideea de a-si petrece vacanta la volan. Noroc ca exista foarte multe trenuri in Toscana si ca orele si preturile sunt mai mult decat convenabile.

Plecarea urma sa fie vineri dupa-amiaza, astfel incat joi seara toata lumea avea bagajele facute si era gata de distractie. Eu am plecat cu bagajul dupa mine la serviciu, urmand sa plec direct catre aeroport.

Soarta a avut insa alte planuri pentru noi! In timpul ultimei consultatii am primit un sms care ma anunta ca zborul a fost anulat. L-am citit tremurand si nu-mi venea sa cred ca se intampla asa ceva. Se pare ca in Italia avea loc o greva a controlorilor de trafic aerian. Am incercat sa iau legatura cu cei de la RyanAir pentru a gasi un alt zbor dar site-ul lor era blocat si alt zbor era abia luni. Am luat apoi la mana toate companiile care opereaza zboruri catre Italia si am gasit alte bilete catre Pisa, sambata seara. E drept ca ne-am ofticat ca am pierdut o zi de vacanta dar asta a fost cea mai buna solutie pe care am gasit-o.

Ca sa ne consolam am scos-o pe mami la cina la restaurantul meu preferat, Mahala, si am facut o plimbare lunga prin Bucuresti.

Sambata am lenevit la racoare, am restructurat bagajele si pe la 17 am plecat spre aeroport. Vacanta noastra de patru trei zile in Toscana era gata sa inceapa. Cateva ore mai tarziu eram in Pisa iar de aici pana in Florenta ne mai despartea doar un drum de o ora cu autocarul. Am ajuns in Florenta destul de tarziu, am lasat bagajele la apartament si ne-am dus in prima trattorie care ne-a iesit in cale. Am luat aici o lasagna, niste tagliatelle cu hribi si niste spanac cu usturoi. Mancare a fost delicioasa si a venit foarte repede.

A doua zi ne-am plimbat agale pana la Palazzo Pitti, am baut un cappuccino si am mancat un sandvis cu prosciutto.

 Ne-am avantat apoi in gradinile Boboli si nu ne mai venea sa plecam. A inceput insa o ploaie asa ca ne-am ascuns in magazinele de pe Ponte Vecchio si din imprejurimi pana a trecut.

Un tiramisu si un gelato de fistic mai tarziu ne asezam la La Fettunta, sa manacam o bistecca fiorentina asa cum imi recomandase Ana. Am luat alaturi niste legume la gratar, un spanac cu usturoi si niste mamaliga prajita si tare bun a mai fost. Desi ni s-a parut mult la inceput, am devorat tot si n-am regretat nicio secunda.

Dupa amiaza ne-am plimbat prin centru, am admirat Domul si stradutele adiacente, am mai mancat cate o inghetata si seara am baut un Aperol pe o terasa din centru. Aici mancare a fost ok, dar nimic memorabil. Era de asteptat pentru un restaurant aflat intr-o zona turistica, dar eram prea obosite sa mai cautam altceva.

Luni ne-am hotarat sa plecam in excursie. Initial vroiam sa mergem la Siena si Livorno dar pentru ca vacanta noastra era acum mai scurta cu o zi am reconfigurat traseul si am luat bilete la trenul spre Lucca. O data ajunse am mancat un sandvis si am baut o cafea apoi ne-am plimbat agale pe stradute, am mancat inghetata si am cumparat cele mai frumoase farfurii. Am incheiat turul cu o plimbare pe zidul care inconjoare centrul apoi ne-am continuat excursia catre Viareggio.

Noi trei avem o relatie speciala cu marea si cand am vazut ca este atat de aproape de noi nu am putut rezista. Statiunea ne-a surprins insa destul de tare. Am ajuns pe la ora 15 si toate magazinele si restaurantele erau inchise iar pe strazi domnea o liniste deplina.

Parea un fel de Eforie sud a anilor '90 iar sezlongurile asezate ordonat pe plaja intaream si mai tare impresia asta. Am gasit cu greu un restaurant deschis, unde am mancat o pizza decenta cu ansoa si un fritto misto foarte bun dar unde pastele bologneze ne-au dezamagit. Macar nu am murit de foame.

Ne-am strecurat apoi pe una dintre plaje ( erau un fel de bungalouri pe faleza care se continuam cu o terasa si apoi direct cu plaja) si ne-am bucurat de briza racoroasa si de priveliste pana am fost avertizate ca nu avem voie sa stam pe nisip. Am facut apoi o plimbare lunga pe malul marii, am iesit pe faleza care incepuse sa se anime apoi ne-am indreptat catre gara. Nu mi-as face in vecii vecilor o vacanta pe litoralul italian (cel putin nu aici) dar cele cateva ore pe care le-am petrecut acolo ne-au relaxat si nu regret nici un moment ca am ales traseul asta.

Apropo de traseu, planul initial era sa ne intoarcem in Florenta pe aceeasi ruta. Uitandu-ma pe google maps am descoperit insa ca suntem foarte aproape de Pisa asa ca am adaugat o noua oprire. Am  luat bilete catre Florenta prin Pisa (biletele sunt valabile 6 ore) si ne-am oprit sa vedem si turnul inclinat. Prima statie din Pisa ne-a lasat foarte aproape de turn astfel incat am ajuns imediat la el si ne-am amuzat foarte tare facand fotografiile clasice cu impingerea sau sustinerea lui.

Am strabatut apoi orasul catre gara centrala si pentru ca eram in intarziere am luat un platou de branzeturi si prosciutto pe o terasa. Un pahar de vin si o foccacia buna alaturi si cina a fost gata!

Am inghetat apoi o ora si un pic in drumul spre Florenta (nu inteleg de ce este dat atat de tare aerul conditionat in trenuri) si am dormit apoi neintoarse pana pe la 10 a doua zi.
Ultima zi ne-am petrecut-o in Florenta, plimbandu-ne agale pe stradute si prin piete. Am mancat iar o friptura uriasa si o lasagna la Fettunta, am dat o tura prin Mercato Centrale si ne-am racorit cu o cafea cu gheata pe terasa de la Gilli. N-am ratat nici magazinele si nici inghetata!

Seara tarziu ne-am indreptat spre autobuzul care urma sa ne duca in Bologna (zborul de intoarcere era a doua zi la ora 6 din Bologna, asa ca am preferat sa ne cazam aici), nu inainte de a manca un sandvis delicios la All'Antico Vinaio. Ne recomandasera niste prieteni sa mergem aici dar in primele zile ne-am speriat de coada si am renuntat. In ultima seara insa am prins un moment propice si am luat unul cu porchetta si crema de hribi si trufe si legume la gratar si unul picant cu porchetta si crema de ardei copti. Cred ca a fost cel mai bun sandvis pe care l-am mancat in viata mea! Daca merita sa mancati ceva in Florenta, despre sandvisul asta e vorba! Si despre friptura aia, ofc! Noroc ca restaurantele sunt exact unul langa celalalt!

Cam asa! A fost scurt dar intens si zau ca nu cred ca ma voi plictisi prea curand de Italia! La anul ma gandeam la Amalfi sau lacurile din nord, sper sa-mi reuseasca.

                                                                                                                          yours truly, Italy lover, 
                                                                                                                                           Lavinia

Paste de toamna cu ficatei si hribi

     In ultima vreme blogul nu a mai fost o prioritate pentru mine. De fapt, nu a mai fost deloc. Incercand sa-mi fac timp pentru toate intre joburi, citit, plimbari si alte activitati l-am lasat deoparte si am uitat de el. Azi am intrat intamplator pe pagina de Facebook, pentru ca vremea de afara mi-a adus aminte de niste retete gustoase si vroiam sa va zic si voua de ele si am ramas muta de uimire cand am vazut ca in ultimele cateva zile s-au strans 200 de like-uri noi. Nu pot sa imi explic ce sa s-a intamplat, nu stiu cum de sunteti inca aici, dar va multumesc ca nu ma lasati sa renunt la pasiunea mea, la blogul acesta care mi-a adus de-a lungul timpului atatea satifactii. Si ca sa ma revansez macar un pic va las o reteta delicioasa de paste cu ficatei pe care am pregatit-o cu ceva timp in urma si care mi se pare foarte potrivita pe vremea asta.

Ingrediente:
pentru 4 portii, timp de preparare 30, usor
50 g unt
o ceapa mica
400 g ficatei
30 g hribi uscati hidratati in 50 ml apa fierbinte
1 cutie rosii in bulion
50 ml vin Marsala
300 g paste
sare, piper
2 lingurite ulei de trufe/pasta de trufe
50 g parmezan
Preparare:
     Curatam ceapa si o taiem fin, spalam ficateii si ii taiem cuburi. In untul topit calim ceapa timp de 5 minute pana devine aurie. Adaugam apoi ficateii si ii calim 3-4 minute. Adaugam hribii scursi bine, rosiile si Marsala si lasam pe foc inca 5 minute pana obtinem un sos grosut. Condimentam cu sare si piper.
     Intre timp fierbem pastele al dente apoi le amestecam cu sosul si cu uleiul/pasta de trufe. Impartim in farfurii, presaram cu parmezan proaspat si servim

P.S.- reteta e adaptata de aici

                                                                                                              yours truly, pasta lover,
                                                                                                                                       Lavinia

Risotto cu dovleac si cateva ganduri de inceput de an

     La multi ani dragilor! Imi revin incet incet din amorteala catigata in concediul prelungit si incerc sa pun in practica rezolutiile de an nou.
     Pentru ca 2013 a fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am avut, pentru ca mi-e teama ca 2014 sa nu ma arunce in cealalta extrema, simt nevoia sa fac planuri si sa ma tin de ele. In 2013 am trait mai mult offline decat online (ceea ce va doresc si voua), am calatorit mai mult decat ma asteptam si am cunoscut o multime de oameni noi, dintre care unii mi-au devenit prieteni. Am reusit sa ma bucur de putinul timp liber, sa pastrez legatura cu prieteni vechi si dragi si sa invat o multime de lucruri noi. Din acest motiv imi doresc pentru 2014 mai multa determinare, mai mult echilibru si curaj pentru a pune in practica lucrurile la care visez.
     Revenind la blogul de fata rezolutia este sa mananc cat mai sanatos, in portii adecvate si cu cat mai putina carne. Nu stiu de unde a venit chestia asta, poate are Andie o explicatie, dar un lucru e sigur: vreau sa incerc cat mai multe retete vegetariene si sa cresc aportul de legume in alimentatie.
     Saptamana asta am avut doua zile in care nu am mancat deloc carne, una in care mi-am propus si una in care s-a intamplat pur si simplu. Nu zic ca voi renunta de tot la ea, nici nu imi propun asta, dar o schimbare de genul asta cred ca e bine venita.
     Acum, daca stiti macar un lucru despre mine, acela e ca iubesc bucataria italiana. "Nici un an fara o vacanta in Italia" pare sa fi fost mottoul ultimilor ani si sper ca asta sa nu se schimbe prea curand. Ce nu stiti insa e ca, pe cat de mult iubesc pastele si rosiile uscate si pizza si inghetata italiana, pe atat de mult nu imi place risotto. Nu stiu de ce, pur si simplu nu e pentru mine. Il asociez cumva cu pilaful pe care il mancam in copilarie si din pacate refuz sa ii mai dau sanse.

     Asa se face ca aveam in dulap o punga de orez arborio cumparata din Milano si ca nu o desfacusem inca. In lipsa de paste si ajutata de prezenta unui dovleac placintar care avea sa mai indulceasca lucrurile l-am provocat pe Jamie si i-am dat orezului o ultima sansa.

     Inutil sa va povestesc ca risotto-ul asta cu dovleac a fost delicios pentru gustul meu amator de dulce dar ca ceilalti membri ai familiei l-au considerat un desert. Treaba e ca am mancat singura aproape toata oala si ca acum sunt pregatita sa incerc si variantele cu sparanghel si mazare sau mere si nuci.
Ingrediente:
pentru 4 portii, timp de preparare 1 ora, dificultate medie
1/2 dovleac placintar de aprok 1 kg
1/2 lingurita scortisoara
2 chili uscati
sare de mare, piper proaspat
2 linguri ulei de masline
4 linguri unt
700 ml supa de pui (reteta ca aici, dar fara galuste:D)
o ceapa mica
2-3 tulpini de telina
300 g orez pentru risotto(eu am avut Arborio)
125 ml vin alb sec
50 g parmezan ras
100 g gorgonzola
Preparare:
     Pentru inceput se  cresteaza dovleacul, se unge cu o lingura de ulei si se condimenteaza bine cu sare, piper, scortisoara si chili. Se da la cuptor la 175 grade pana se inmoaie.

     Intre timp se toaca ceapa si telina marunt si se calesc intr-o lingura de ulei si una de unt pana se inmoaie. Se adauga orezul si se mai lasa pe foc 1-2 minute pana devine sticlos. Adaugam apoi vinul, dam focul mai mare si lasam sa fiarba pana s-a evaporat alcoolul iar orezul are acum o aroma delicioasa.

      Incepem apoi sa adaugam cate o lingura de supa de pui si a amestecam pana cand supa e absorbita si arezul devine cremos. Va dura cam 20-30 de minute. E important ca orezul sa isi pastreze totusi textura, sa fie aldente. Cand dovleacul e copt il desprindem cu o lingura de pe coaja si il adaugam in orez.

     Oprim focul, adaugam untul ramas, parmezanul si gorgonzola, amestecam si lasam sa se imprieteneasca aromele apoi servim. Jamie a garnisit cu frunze de salvie prajite in unt insa eu nu am avut asa ca am sarit cu totul peste ele. A fost bun si asa dar cred ca e si mai bun cu ele.

    Daca va place risotto sunt sigura ca va veti indragosti de reteta asta. Daca nu, sunt la fel de sigura!
Dati o sansa lucrurilor care nu va plac si veti fi surprinsi. Let's have a great year!

                                                                                                               yours truly, italian food lover,                                                                                                                                                Lavinia

Tort festiv pentru Craciun

     V-am spus deja ca anul asta am ramas in Bucuresti, dupa 7 ani de vacante clasice de Craciun la Fetesti. Si bine am facut! Am profitat la maxim de bucataria mea mica dar utilata cu tot ce imi trebuie si m-am dat in stamba cu un super tort de inspiratie italiana. Nu am auzit pana acum mesean nemultumit, si trebuie sa va spun ca au fost cativa cei care au gustat din minunatie, unii dintre ei luand chiar mai multe probe. Reteta nu este complicata dar are multi pasi pentru ca este vorba despre doua creme diferite, doua blaturi, un sirop, o glazura si un decor. Nu e un tort pe care sa il faci in fiecare zi pentru ca e nevoie de rabdare si organizare dar tocmai acest lucru il face perfect pentru o masa festiva.

Incepand de jos in sus avem asa:
1. blat de ciocolata insiropat
2. blat crocant
3. crema bavareza cu migdale
4. blat de ciocolata insiropat
5. crema bavareza cu midgale
6. spuma de ciocolata
7. glazura de ciocolata
iar in mot troneaza linistiti niste carlionti de zahar ars.

    E nevoie de putina organizare pentru a scoate la capat o astfel de minunatie dar va asigur ca nu veti regreta nici un minut petrecut in bucatarie.
Pentru inceput ne ocupam de blatul de ciocolata:
2 cups faina
1/2 cup cacao neagra
1/4 lingurita praf de copt
1/4 lingurita bicarbonat de sodiu
6 oua
1 1/2 cup zahar tos
     Incalzim cuptorul la 175 de grade celsius, de preferat cu ventilatie. Pregatim o forma de tort cu peretii detasabili cu diametrul de 23 de cm (eu pun doar o hartie de copt pe fund si ung usor peretii cu unt).
     Incalzim ouale si zaharul la bain-marie pana zaharul este complet topitsi compozitia a crescut usor in volum. Luam de pe foc apoi batem bine cu un mixer pana compozitia isi tripleaza volumul. Intr-un vas separat amestecam faina cu cacaoa, praful de copt, bicarbonatul si putina sare. Adaugam jumatate din  mixul uscat peste crema de galbenusuri si incororam cu o spatula. Adaugam apoi cealalta jumatate si amestecam bine, avand grija sa nu exageram si sa pierdem din volumul cremei. Turnam compozitia in tava de tort si coacem 20-25 de minute pana o scobitoare infipta in mijloc iese curata. Lasam sa se raceasca complet inainte de asamblare.

     Cat timp blatul este la cuptor facem un sirop simplu din 150 g de zahr, 200 g de apa si 2 lingurite de cafea insant pe care il fierbem 1 minut apoi il lasam sa se raceasca.

     Pentru crema bavareza cu migdale avem nevoie de migdale crocante pe care la obtinem astfel:
Intr-o tigaie incapatoare caramelizam 250 de grame de zahar amestecat cu 75 ml de apa pana obtinem o culoare aurie. Adaugam 3 cani de migdale fara coaja si amestecam bine pana ce migdalele sunt complet acoperite. Turnam totul pe o tava tapetata cu hartie de copt si lasam sa se raceasca apoi maruntim in robotul de bucatarie. Vom obtine o cantitate destul de mare de migdale pralinate care ne va ajunge pentru tort si ne va mai si ramane. Eu am pus cantitatea ramasa la congelator si o voi folosi cat de curand in alte prajituri delicioase.

Odata blatul si siropul gata ne putem apuca de crema bavareza delicioasa:
250 ml lapte
250 ml smantana dulce pentru frisca
120 g migdale crocante
5 galbenusuri
90 g zahar tos
1 pliculet gelatina
500 ml frisca proaspat batuta
     Intr-o tigaie incapatoare incalzeste laptele si frisca. Intre timp amesteca galbenusurile cu zaharul folosindu-te de un tel. Toarna incet amestecul de lapte cald peste galbenusuri apoi pune totul pe foc mic si amesteca cu o spatula pana se ingroasa. Adauga migdalele apoi lasa sa se raceasca usor inainte de a adauga gelatina hidratata in prealabil in 50 ml de apa. Lasa apoi crema sa se raceasca la temperatura camerei si incorporeaza usot frisca batuta folosindu-te de o spatula.

Cat timp crema se raceste te poti ocupa de blatul crocant.
65 g ciocolata neagra
25 g unt
80 g migdale crocante
40 g fulgi de ciocolata(Chocapic sau ceva asemanator)
     Topeste ciocolata cu untul la bain marie apoi adauga migdalele crocante si fulgii de ciocolata zdrobiti usor in mana. Lasa sa se raceasca.

      Pentru asamblare taie blatul in jumatate si pune prima felie pe fundul formei de tort. Insiropeaza cu jumatate din sirop apoi intinde blatul crocant deasupra. Pune jumatate din crema bavareza si da la frigider 5 minute sa se intareasca usor. Pune apoi cel de-al doilea blat, insiropeaza-l si pune deasupra cealalta jumatate de crema bavareza. Da tortul la frigider apoi ocupa-te de spuma de ciocolata:
150 g smanatana dulce pentru frisca
150 g ciocolata neagra
250 g frisca batuta
    Incalzeste 150 de ml de frisca apoi toarna peste ciocolata si amesteca bine cu o spatula pana obtii o crema lucioasa. Lasa sa se raceasca la temeperatura camerei apoi incorporeaza cu grija frisca.

    Toarna spuma de ciocolata deasupra ultimului strat de crema bavareza si lasa sa se intareasca o ora. Prepara apoi glazura:
85 g apa
80 g smantana dulce
40 g cacao neagra
120 g zahar tos
un plic de gelatina
     Intr-o craticioara incalzeste apa, cacaoa, smantana si zaharul amestecand constant. Fierbe timp de 4 minute apoi lasa sa se raceasca. Intre timp hidrateaza gelatina in 50 ml de apa apoi adaug-o in crema(ai grija ca aceasta sa nu fie prea fierbinte pentru ca va distruge gelatina). Lasa apoi sa se raceasca in continuare pana se ingroasa usor si poate fi turnata cu usurinta peste tort. Pentru a obtine o glazura oglinda e ideal sa torni o singura data glazura. Eu n-am reusit sa fac lucrul asta pentru ca nu am asteptat momentul perfect si glazura era prea lichida prima oara asa ca am mai turnat inca o data. Lasa sa se raceasca.
    Eu am imbracat marginile tortului cu migdale crocante si deasupra am facut niste carlionti de caramel dupa metoda de aici. Carliontii i-am facut chiar inainte de a servi tortul pentru ca acestia se topesc in frigider.

     Ce ziceti, e prea mult? Nu mai bine il incercati voi pentru revelion si vorbim dupa aceea? I DARE YOU!
Va las sa va ganditi si ma duc sa imi fac bagajele pentru ca la noapte plecam, pentru al treila an consecutiv, la ski in Bulgaria. Oh, how i love new traditions!
     Va imbratisez si va doresc tot binele din lume si sa ne citim sanatosi in noul an. Partieeeeee!!

Paste cu hribi, sparanghel si mazare in sos cremos

A doua provocare a maratonului Electrolux aduce in prim plan unul dintre felurile mele favorite de mancare: pastele. Fie ca sunt ele de casa sau uscate, cu sos de rosii sau de smantana pastele sunt acel ceva rapid si delicios pe care il prepar cel putin o data pe saptamana si care nu ma dezamageste niciodata.

Ingrediente:

pentru 4 portii, timp de preparare 10 minute

400 g spaghete
200 g mazare
12 fire de sparanghel
200 g hribi proaspeti
2 linguri ulei de masline
1 lingura unt
2 catei de usturoi
1 legatura de patrunjel
o lingurita de paprika afumata
50 g parmezan
200 g smanatana dulce
sare, piper

Preparare:

Pentru inceput punem la fiert 4 lintri de apa cu sare. Cand apa fierbe adaugam mazarea si sparanghelul taiat in bucatele de 4 cm si le lasam timp de 2 minute apoi le scoatem cu o spumiera si le trecem rapid sub un jet de apa rece, pentru a le ajuta sa isi pastreze culoarea. In aceeasi apa fierbem pastele timp de 8 minute(sau timpul indicat pe ambalaj) atat cat sa ramana al dente.

Intr-o tigaie incapatore topim untul impreuna cu uleiul de masline apoi calim usor usturoiul tocat fin. Adaugam hribii taiati in bucati de 2 pe 2 cm si ii rumenim usor apoi adaugam mazarea, sparanghelul si smantana si lasam sa mai fierba impreuna 2 minute. condimentam cu putina sare si piper dupa gust si adaugam paprika afumata pentru un plus de aroma.

Scurgem pastele avand grija sa pastram 2-3 linguri din apa in care au fiert si le adaugam peste sos. Presaram deasupra parmezanul ras si patrunjelul tocat si amestecam bine. Servim imediat, cu extra parmezan si patrunjel.
Pofta buna!

Cu aceasta reteta particip la provocarea Electrolux Inspiration food marathon. Nu uitati sa lasati un comentariu aici sau un like pe Facebook daca va place reteta. Multumesc!

Desert de vara: piersici coapte

Desi imi propusesem ca pana la toamna sa nu mananc decat fructe in stare proaspata la desert, azi am incalcat un pic regula auto-impusa si am poftit la o placinta cu piersici. Ca sa nu fie totusi socul prea mare, si ca sa reduc pe cat posibil cantitatea de unt, zahar si faina consumate cu aceasta ocazie, am ales sa transform placinta in piersici umplute. Si bine am facut, caci rezultatul m-a multumit pe deplin fara sa-mi incarce prea tare constiinta. Am folosit asa:

Ingrediente:

3 portii, timp de preparare 40 minute

3 piersici
40 g migdale fara coaja
30 g zahar
30 g unt sarat
1 strop esenta de migdale
2-3 linguri chipsuri de ciocolata amaruie
3 oua de prepelita

Preparare:

     Tin sa mentionez ca am folosit unt sarat si oua de prepelita pentru ca numai din astea aveam in frigider. Puteti inlocui untul cu unt normal plus un praf de sare iar ouale de prepelita cu un ou mic de gaina (desi daca aveti probleme cu colesterolul va sugerez calduros sa reduceti cat mai mult consumul de oua si sa le alegeti pe cele de prepelita). Bun, acum ca am facut si aceste precizari sa va povestesc ce am facut de fapt.
     Am prajit usor migdalele la cuptor, timp de 2-3 minute iar intre timp am taiat piersicile in jumatate, am scos samburele apoi am scobit un pic cu o lingurita ca sa mai largesc un pic adancitura ramasa.

     In vasul inalt al blenderului de mana am batut bine ouale,esenta de migdale, zaharul si untul moale pana am obtinut o crema spumoasa. Am macinat migdalele (nu prea fin) apoi le-am adaugat peste crema, impreuna cu chipsurile de ciocolata si am mai amestecat de doua trei ori cu telul.

     Am asezat jumatatile de piersici intr-o tava de muffins (m-am gandit eu ca vor sta mai bine decat pe o tava obisnuita) si le-am umplut cu 2-3 lingurite din compozitia obtinuta (care by the way nu e altceva decat frangipane in care am pus ciocolata pentru o aroma extra).

     Tava a mers la cuptor, la 175 de grade pentru 30 de minute. Am mancat apoi 3 jumatati, cu o cupa gigantica de inghetata de lavanda si miere alaturi. It was yumm, desi cred ca ar fi mers si mai bine o inghetata simpla de vanilie!

                                                                                        yours truly, addictive baker,
                                                                                                        Lavinia
Follow my blog with Bloglovin

Soup Sunday- Supa de vara cu pui si pesto

Pentru ca supa/ciorba este unul din alimentele care ne fac viata mai buna, raceala mai usoara si amintirile din copilarie mai actuale m-am gandit sa-i dedic o zi pe saptamana si sa-mi fac un obicei din a o consuma cu regularitate. Ce obicei mai bun de atat as putea sa adopt, in conditiile in care o supa contine o mare cantitate din apa si legumele recomandate pentru consumul zilnic, se face usor, nu contine prea multe grasimi si multumeste gustativ pe toata lumea? Va invit asadar sa urmarim episodul pilot al serialului Soup Sunday si astept cu drag parerile voastre despre acest subiect.

Ingrediente

usor, 4 portii, timp de preparare 1 ora

2 dovlecei marisori

4-5 rosii

3-4 tulpini de telina
2 ardei grasi

2  cepe mari

2 morcovi

1 piept de pui mare

4 linguri parmezan proaspat ras

10 frunze de busuioc proaspat

2-3 linguri ulei de masline

2-3 linguri muguri de pin

2 catei de usturoi

sare de mare

Preparare:
         Pentru inceput ne ocupam de pui pe care il spalam, il taiem cuburi maricele si il punem la fiert in 2,5 litri de apa cu putina sare de mare. Il lasam sa fiarba la foc mediu avand grija sa adunam spuma care se formeaza deasupra.

           Intre timp tocam legumele cuburi mici. Le adaugam in oala peste pui si le lasam si pe ele sa fiarba timp   de 10-15 minute, atat cat sa ramana usor al dente. 

           Pentru  pesto zdrobim bine in mojar usturoiul, mugurii de pin si busuiocul apoi le amestecam cu parmezanul proaspat ras si cu uleiul de masline.

      Inainte de servire adaugam cate o lingura de pesto in fiecare castron de supa. Mancam fierbinte!

P.S: Daca preferi o supa cremoasa procedeaza in felul urmator: fierbe mai intai pieptul de pui, timp de 20 de minute apoi scoate-l pe o farfurie. Adauga in supa ramasa legumele taiate in bucati mari, impreuna cu o frunza de dafin si o mana de frunze de patrunjel si fierbe-le timp de 20 de minute sau pana se inmoaie (verifica cu ajutorul unei furculite un morcov, acesta fierbe cel mai greu).  Adauga sare si 100 ml smantana dulce pentru  gatit si paseaza cu blenderul pana obtii o supa-crema. Serveste calda, cu bucatele de pui deasupra si cu o lingura de pesto.

                                                                                                                yours truly, soup eater,

                                                                                                                                Lavinia

Paste de casa cu creveti si sos de rosii

      Daca veniti des pe aici stiti deja ca bucataria italiana e preferata mea si ca imi place foarte mult sa gatesc paste de orice fel. In ultimul timp insa le-am evitat pentru ca am incercat sa reduc un pic consumul de calorii. Pana in seara asta, cand am cedat in fata unor creveti care asteptau de mult in congelator si care mi-au soptit ca ar vrea sa sfarseasca intr-o oala cu paste proaspete. Zis si facut!

 4 portii, timp de preparare 20 minute, usor

Ingrediente:

500 g creveti (mie imi plac cei congelati de la Mega Image, marca proprie)
1 cutie rosii cuburi in bulion (recomand Cirio)
3-4 catei de usturoi
2-3 linguri ulei de masline
1/2 ceapa
2-3 chili uscati
4-5 frunze de busuioc proaspat
sare
1 lingurita de zahar
2 oua
200 g faina

Preparare:

     A fost cred ca pentru prima data cand am gatit ceva cu sor'mea fara sa ma enervez. Mai precis eu m-am ocupat de sos iar ea de paste si lucrurile au mers atat de bine incat presimt ca vom face un obicei de asta.
     Asadar, spalati si curatati crevetii, curatati si tocati marunt ceapa si usturoiul. Intr-o cratita antiaderenta incapatoare incalziti uleiul de masline apoi adaugati ceapa si usturoiul si caliti-le usor, cat sa se inmoaie, dar avand grija sa nu se arda. Adaugati sucul de rosii, chili, un praf de sare si zaharul si amestecati bine. Adaugati crevetii, amestecati bine apoi puneti un capac si lasati sa fiarba cateva minute pana ce crevetii sunt roz iar sosul s-a mai ingrosat usor. La sfarsit adaugati frunzele de busuioc rupte in bucati mici.
     Pentru paste framantati intr-un castron incapator faina cu cele doua oua pana obtineti un aluat elastic. Daca vi se pare prea faramicios puteti adauga un strop de apa. Intindeti aluatul subtire folosindu-va de un sucitor sau de masina de paste apoi taiati-le in forma de tagliatelle. Infainati-le bine si lasati-le un pic sa se usuce. Noi am improvizat un suport de uscare, ce ziceti de ideea asta?

      Intr-o oala mare puneti la fiert 2-3 litri de apa cu sare si cand incepe sa fiarba puneti pastele inauntru si lasati-le doar cateva minute, pana se ridica la suprafata. Scurgeti pastele apoi amestecat-le cu sosul si serviti-le calde, cu parmezan proaspat ras deasupra. Bounissime!

                                                                                                       yours truly, italian food lover,                                                                                                                    Lavinia

Oua coapte

Unul dintre motivele pentru care imi place asa de mult weekendul ( de parca ar fi nevoie de un motiv) e ca pot gati si manca in tihna micul dejun. Ma enerveaza la culme sa mananc in fuga si cum in timpul saptamanii nu reusesc niciodata sa ma trezesc la timp pentru a manca in tihna profit de diminetile lungi de sambata pentru a-mi lua revansa. Mai mult decat ata incerc sa pregatesc de fiecare data altceva, pastrand clasicele sandvisuri cu unt si dulceata pentru diminetile din cursul saptamanii.
Azi am facut ouale astea, care au avut mare succes la public, chiar la unii care sustineau ca "nu mananc dimineata".

Ingrediente pentru 4 portii:

6 oua
o mana de rosii cherry (cam 16 bucati)
o ceapa rosie
2-3 catei de usturoi
o mana de rucola
o mana de parmezan proaspat ras
2 felii de telemea
2 linguri de ulei de masline

Preparare:

Pentru inceput stropim rosiile cu putin ulei de masline si le asezam pe o tava captusita cu folie de aluminiu. La punem in cuptor la 180 de grade pentru 10-15 minute, cat sa se inmoaie. Intre timp tocam marunt ceapa si usturoiul si le calim in uleiul ramas pana se inmoaie. Separam albusurile de galbenusuri si punem deoparte 4 galbenusuri. Batem cu o furculita albusurile si cele 2 galbenusuri ramase apoi adaugam ceapa calita, parmezanul ras, telemeaua taiata cuburi si rucola. Turnam amestecul in 4 vase (cele de sufleu ar fi ideale dar in lipsa lor puteti folosi orice castron de portelan. Asa am facut si eu si nu a fost nici o problema), adaugam deasupra cate un galbenus si 4 rosioare coapte si dam la cuptor 10-15 minute pana se coace oul. Servim fierbinte, cu paine proaspata.

 E o idee excelenta pentru "de dimineata", vorba reclamei!:D