Risotto cu dovleac si cateva ganduri de inceput de an

     La multi ani dragilor! Imi revin incet incet din amorteala catigata in concediul prelungit si incerc sa pun in practica rezolutiile de an nou.
     Pentru ca 2013 a fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am avut, pentru ca mi-e teama ca 2014 sa nu ma arunce in cealalta extrema, simt nevoia sa fac planuri si sa ma tin de ele. In 2013 am trait mai mult offline decat online (ceea ce va doresc si voua), am calatorit mai mult decat ma asteptam si am cunoscut o multime de oameni noi, dintre care unii mi-au devenit prieteni. Am reusit sa ma bucur de putinul timp liber, sa pastrez legatura cu prieteni vechi si dragi si sa invat o multime de lucruri noi. Din acest motiv imi doresc pentru 2014 mai multa determinare, mai mult echilibru si curaj pentru a pune in practica lucrurile la care visez.
     Revenind la blogul de fata rezolutia este sa mananc cat mai sanatos, in portii adecvate si cu cat mai putina carne. Nu stiu de unde a venit chestia asta, poate are Andie o explicatie, dar un lucru e sigur: vreau sa incerc cat mai multe retete vegetariene si sa cresc aportul de legume in alimentatie.
     Saptamana asta am avut doua zile in care nu am mancat deloc carne, una in care mi-am propus si una in care s-a intamplat pur si simplu. Nu zic ca voi renunta de tot la ea, nici nu imi propun asta, dar o schimbare de genul asta cred ca e bine venita.
     Acum, daca stiti macar un lucru despre mine, acela e ca iubesc bucataria italiana. "Nici un an fara o vacanta in Italia" pare sa fi fost mottoul ultimilor ani si sper ca asta sa nu se schimbe prea curand. Ce nu stiti insa e ca, pe cat de mult iubesc pastele si rosiile uscate si pizza si inghetata italiana, pe atat de mult nu imi place risotto. Nu stiu de ce, pur si simplu nu e pentru mine. Il asociez cumva cu pilaful pe care il mancam in copilarie si din pacate refuz sa ii mai dau sanse.

     Asa se face ca aveam in dulap o punga de orez arborio cumparata din Milano si ca nu o desfacusem inca. In lipsa de paste si ajutata de prezenta unui dovleac placintar care avea sa mai indulceasca lucrurile l-am provocat pe Jamie si i-am dat orezului o ultima sansa.

     Inutil sa va povestesc ca risotto-ul asta cu dovleac a fost delicios pentru gustul meu amator de dulce dar ca ceilalti membri ai familiei l-au considerat un desert. Treaba e ca am mancat singura aproape toata oala si ca acum sunt pregatita sa incerc si variantele cu sparanghel si mazare sau mere si nuci.
Ingrediente:
pentru 4 portii, timp de preparare 1 ora, dificultate medie
1/2 dovleac placintar de aprok 1 kg
1/2 lingurita scortisoara
2 chili uscati
sare de mare, piper proaspat
2 linguri ulei de masline
4 linguri unt
700 ml supa de pui (reteta ca aici, dar fara galuste:D)
o ceapa mica
2-3 tulpini de telina
300 g orez pentru risotto(eu am avut Arborio)
125 ml vin alb sec
50 g parmezan ras
100 g gorgonzola
Preparare:
     Pentru inceput se  cresteaza dovleacul, se unge cu o lingura de ulei si se condimenteaza bine cu sare, piper, scortisoara si chili. Se da la cuptor la 175 grade pana se inmoaie.

     Intre timp se toaca ceapa si telina marunt si se calesc intr-o lingura de ulei si una de unt pana se inmoaie. Se adauga orezul si se mai lasa pe foc 1-2 minute pana devine sticlos. Adaugam apoi vinul, dam focul mai mare si lasam sa fiarba pana s-a evaporat alcoolul iar orezul are acum o aroma delicioasa.

      Incepem apoi sa adaugam cate o lingura de supa de pui si a amestecam pana cand supa e absorbita si arezul devine cremos. Va dura cam 20-30 de minute. E important ca orezul sa isi pastreze totusi textura, sa fie aldente. Cand dovleacul e copt il desprindem cu o lingura de pe coaja si il adaugam in orez.

     Oprim focul, adaugam untul ramas, parmezanul si gorgonzola, amestecam si lasam sa se imprieteneasca aromele apoi servim. Jamie a garnisit cu frunze de salvie prajite in unt insa eu nu am avut asa ca am sarit cu totul peste ele. A fost bun si asa dar cred ca e si mai bun cu ele.

    Daca va place risotto sunt sigura ca va veti indragosti de reteta asta. Daca nu, sunt la fel de sigura!
Dati o sansa lucrurilor care nu va plac si veti fi surprinsi. Let's have a great year!

                                                                                                               yours truly, italian food lover,                                                                                                                                                Lavinia

Paine aromata cu dovleac

Ieri copiii din bloc au venit cu trick-or-treat. M-au surprins, sincera sa fiu, pentru ca nu stiam ca se intampla asa ceva si pe la noi. Ideea e ca nu aveam nimic dulce in casa, lucru care se intampla foaartee rar. Dar, ca orice gospodina care se respecta, aveam toate ingredientele necesare pentru fursecurile mele de baza, astfel incat i-am rugat sa revina in jumatate de ora. Am facut doua tavi de cookies cu ciocolata si stafide (de data asta) si m-am bucurat foarte tare sa-i vad mancandu-i in fata blocului.
Cu toate cu nu sunt eu mare fan Halloween, copii astia simpatici, costumati in vrajitoare, au reusit sa imi induca asa un sentiment de sarbatoare incat m-am hotarat sa pregatesc si eu ceva special. Si ce poate fi mai potrivit decat o paine cu dovleac si condimente, care sa umple casa de caldura si parfum de toamna? Iar o sarbatoare in plus nu strica niciodata.

 Ingrediente:

450 g piure de dovleac
260 ml apa calduta
1 pliculet drojdie uscata
900 g faina 650
20 g lapte praf
1 ou
6 linguri zahar brun (eu am folosit Billington's dark muscovado cumparat de la Mega Image)
2 linguri unt moale
1 lingura sare
1 lingurita amestec cinci condimente, chinezesc
1 lingurita scortisoara
1 lingurita nucsoara
4-5 cuisoare zdorbite
1 lingurita ghimbir proaspat ras fin (sau pudra)

Preparare:

1.Pentru inceput taiem dovleacul in doua pe lungime (eu am avut un dovleac micut, lunguiet, din productia proprie de la Fetesti), il curatam bine de samburi cu o lingura si il punem in cuptorul incins la 190 de grade pana pulpa se inmoaie bine. Il curatam apoi de pe coaja, tot cu o lingura, si il transformam in piure cu ajutorul unei ustensile de zdorbit cartofii.
2.Intr-un vas incapator punem apa calduta si drojdia si lasam sa stea 5 minute, cat sa "infloreasca". Adaugam apoi faina, laptele praf, oul, zaharul, sarea si piureul de dovleac, amestecand bine cu un mixer sau cu mana.
3.Adaugam apoi condimentele si untul si continuam sa amestecam 5 minute pana aluatul devine elastic, dar este totusi moale si usor lipicios.
4.Ungem un castron cu putin ulei, punem aluatul inauntru si il lasam sa creasca, acoperit, timp de 1 ora si jumatate. Stim cand e gata daca atunci cand il impingem cu degetul gaura rezultata nu revine la loc.
5. Dupa ce a dospit rasturnam aluatul pe masa bine infainata si ii dam forma. Eu m-am jucat un pic si am impartit aluatul in mai multe bucati. Am facut doua paini micute si doua mai mari si am incercat sa le dau forma de dovleac (de fapt o paine rotunda cu un mot cat o nuca deasupra, care trebuia sa fie codita). Nu prea mi-a reusit, stiu. Pudram painicile bine cu faina si le lasam iar sa creasca timp de 30 de minute.
6.Intre timp dam drumul la cuptor la 190 de grade si punem inauntru atat tavile pe care vom coace painicile cat si o craticioara cu apa la baza cuptorului. Aceasta se va evapora si va produce un mediu umed in cuptor, responsabil de coaja crocanta pe care ne-o dorim. Dupa ce au trecut cele 30 de minute punem cu grija painicile in tava (eu le-am lasat sa creasca pe o hartie de copt ca sa imi fie mai ujor sa le mut pe tava), le crestam cu un cutit foarte ascutit si le introducem in cuptor. Dupa 10 minute scoatem craticioara cu apa. Painile mici au mai stat inca 20 de minute iar cele mari inca 30. Nu pot sa va explic ce miros minunat a fost in casa in toate perioada asta, si inca multe ore dupa aceea.

 Eu am mancat singura o paine intreaga, calda, cu unt.

 Sunt atat de fragede si aromate si coaja atat de crocanta incat cu greu m-am putut opri. Iar un french toast cu painica asta cred ca ar fi o nebunie, sigur incerc zilele astea.

Reteta e tradusa si adaptata de aici.

Supa crema de dovleac

Am descoperit reteta asta anul trecut, nu mai stiu exact pe unde, si de atunci cred ca am facut-o de 20 de ori, cu rezultate incredibile de fiecare data. Nu stiu cum de nu mi-am facut timp sa v-o povestesc pana acum.
Zilele trecute mi-am adus aminte de ea si pentru ca tot e sezonul dovlecilor am facut o cantitate generoasa pentru toata familia. Inutil sa mai spun ca nu a ramas nimic pentru a doua zi.

 Ingrediente:

un dovleac pentru placinta (aprox. 1kg)
2 pere foarte coapte
2 cepe
50 g unt
500-700 ml supa de legume
o legatura patrunjel
nucsoara, sare, piper
100 ml smantana dulce

Preparare:
Curatam dovleacul si perele de coaja si samburi si le taiem cuburi maricele. Curatam ceapa si o tocam bucati mari. In untul incins calim usor ceapa pana se inmoaie, fara a se rumeni insa. Adaugam dovleacul, para, patrunjelul, turnam deasupra supa de legume si condimentele si lasam sa fiarba pana dovleacul este moale. Transformam supa in crema cu ajutorul blenderului, adaugam smantana dulce si servim. Cateva crutoane sau bucatele de branza cu mucegai albastru se potrivesc de minune ca topping.

Pofta buna!

Un fel de tajine marocan cu pui

Stiu ca nu-i tajine pana nu-l faci in vasul special din lut cu capac conic din acelasi material dar cred ca e nedrept sa nu avem parte de acest festin culinar daca nu detinem un astfel de vas. Am gasit reteta asta in ultimul numar al revistei Good Food si am incercat-o folosind o tigaie simpla si un vas de ceramica termorezistent iar rezultatul m-a multumit pe deplin. Poate imi voi lua vreodata si un vas special, poate chiar fac o excursie pana la mama lui acasa, you can never know. Pana atunci insa voi continua sa adaptez retetele la ustensilele si vasele pe care le am deja in bucatarie.

Ingrediente:

un piept de pui mare
2 pulpe de pui
2 linguri ulei de masline
2 catei de usturoi
o bucatica de ghimbir de 4 cm
o lingurita chimion, zdrobit
o lingurita coriandru boabe, zdrobite
doua bete de scortisoara
cateva fire de sofran
un praf de chili
2 cepe mari (sau cepe mici mici sau salote daca aveti)
500 g dovleac
sare, piper

Preparare:

In uleiul de masline se rumenesc pe ambele parti pulpele si pieptul de pui care au fost in prealabil asezonate cu sare si piper. Am scos apoi pulpele pe o farfurie si in uleiul ramas am adaugat ceapa tocata mare si am lasat-o cateva minute sa se inmoaie si sa se rumeneasca usor. Am adugat apoi usturoiul tocat si ghimbirul ras si 30 de secunde mai tarziu toate condimentele. Am turnat deasupra o cana de apa (nu am avut supa de pui si nici nu am vrut sa folosesc un cub), am adaugat dovleacul taiat cuburi mititele si am lasat sa dea vreo doua clocote. Am transferat apoi toate astea intr-o tava mare de ceramica, am pus deasupra pupele si pieptul de pui si am dat la cuptor la 170 de grade pentru aproximativ o ora. Am mancat simplu, cu paine inmuiata in sos iar casa mea a mirosit o zi intreaga a mirodenii minunate.