Ieri s-a facut o saptamana de cand am participat la Arena Bloggerilor, concurs organizat de
Good Food in cadrul
Arenei Bucatarilor de la Brasov si spre rusinea mea inca nu v-am povestit nimic despre asta. Canicula asta ma doboara iar saptamana asta am dormit mai mult decat de obicei, fara a ma odihni insa. Nu ma intelegeti gresit, iubesc vara si prefer oricand 40 de grade cu plus unor 20 de grade cu minus insa organismul mea cred ca are nevoie de o pauza. Cu gandul asta in minte (weekendul viitor plecam intr-o scurta vacanta la niste prieteni foarte dragi) ma mobilizez sa va povestesc cum a fost la Brasov.
In primul rand, vreau sa va cer scuze ca nu v-am anuntat din timp ca voi participa la acest eveniment, nu de alta dar poate erati prin zona si veneati sa imi faceti galerie.:D Lucrurile s-au intamplat atat de repede intre momentul in care am raspuns DA! invitatiei celor de la Good Food si evenimentul propriu zis incat nu am apucat sa pun doua randuri pe
hartie blog. In orice caz, sunt sigura ca vor mai fi astfel de eveniment si sper sa nu mai fiu asa de ametita data viitoare.
Buuunnn! Am ajuns la Brasov de joi seara, insotita bineinteles de Papu care este cel mai bun sofer din lume si care ma lasa sa dorm in dreapta desi eu stiu ca nu e frumos dar nu ma pot abtine:D. Am dormit bine bine la Hotel Ramada (recomand cu caldura, patul ala era imens si mi-am petrecut toata noaptea aruncand cate o perna pe jos, pentru ca erau o multime) iar a doua zi de dimineata (pe la 11, to be more precise) am pornit catre Piata Sfatului incarcati cu doua pungi imense cu tigai, oale si alte accesorii de care credeam ca voi avea nevoie. Ne-am invartit un pic printre multitudinea de corturi din Piata Sfatului apoi am gasit cortul Good Food si ne-am instalat confortabil. Mi-am luat in primire plita cu inductie, cuptorul electric+2 ochiuri si mini robotelul, fetele mi-au facut un mini tur (aici sunt ingredientele obligatorii, aici cele optionale, aici frigiderul, aici chiuvetele) si ne-am apucat de treaba. La distractia asta au participat alte 4 blogerite foarte simpatice cu care m-am imprietenit imediat, desi nu ne mai vazusem niciodata pana atunci iar fetele din echipa Good Food ne-au fost de mare ajutor.
Din momentul ala am avut la dispozitie 3 ore ca sa finalizam un aperitiv, un fel principal si un desert folosind cele 23 de ingrediente obligatorii si ajutandu-ne de alte cateva ingrediente puse la dispozitie de Selgros (plante aromatice, lapte, unt, faina vin, condimente, ulei de masline, lamaie, mustar, etc.).
Daca va intrebati care au fost cele 23 de ingrediente obligatorii, here you go: muschi de vita, creveti, sunca praga feliata, file de somon proaspat, oua, gorgonzola, capsuni, ceapa, ardei gras rosu, zucchini, ciuperci, cartofi dulci, rosii cherry, smantana pentru gatit, smantana pentru frisca, miez de nuca, aluat foietaj, sparanghel verde, caise uscate, ciocolata cu lapte, crema de otet balsamic, orez de risotto, suc de portocale.
Desi plecasem de acasa cu cateva retete in minte, cand am vazut ingredientele au inceput sa-mi zumzaie in cap o multime de idei, unele bune, cele mai multe proaste, din care nu mi-a fost deloc usor sa aleg. Cred ca abia acum am inteles cu adevarat in ce stres au lucrat oamenii aia la Master Chef si cat de buni sunt de fapt. Datorita unor mici probleme cu reteaua electrica (fiind atat de multe corturi si atat de multe aparate in priza in acelasi timp reteaua a cedat si timp de vreo ora nu au functionat nici plitele nici cuptoarele) am ales sa fac un aperitiv foarte simplu, care sa nu implice preparare termica indelungata (initial ma gandisem la un quiche, dar am renuntat pe parcurs). Asadar aperitivul a fost o
salata de dovlecei cu somon si creveti la care am folosit urmatoarele:
Ingrediente:
un zucchini
5-6 creveti
un file de somon
un pumn de nuci
un pumn de caise uscate
suc de lamaie
ulei de masline
usturoi
busuioc verde, sare, piper
Preparare:
Am taiat zucchini-ul fasii folosindu-ma de un curatator de legume si m-am oprit la partea cu semintele. L-am pus la marinat la frigider impreuna cu sucul de la o lamaie, 2-3 linguri de ulei de masline si cateva frunze de busuioc. Intre timp am tras la tigaie crevetii cu putin usturoi si am fript somonul pe care apoi l-am rupt in bucatele.
Exact inainte sa le asez pe farfurie am amestecat dovleceii cu somonul, nucile si caisele tocate si am decorat cu crevetii. Am asezonat cu sare si piper si asta a fost. Mie mi-a placut, sigur mai incerc si acasa.
Pentru felul principal am optat dupa lungi framantari pentru un
beef wellington. Nu mai facusem niciodata dar citisem despre el, vazusem filmuletele lui Gordon Ramsay asa ca mi-am zis, what the hell, prea arata ademenitor muschiul ala de vita! Ca garnitura am facut
un piure rustic de cartofi dulci si sparanghel tras la tigaie.
Ingrediente:
muschi de vita (500 g)
aluat foietaj
5-6 ciuperci
1/2 ceapa
3-4 catei de usturoi
cimbru proaspat
felii de sunca de Praga
mustar iute
un ou
un cartof dulce mare
100 g smantana pentru gatit
50 g gorgonzola
4-5 fire sparanghel verde
rosii cherry
1 ardei gras rosu
50 ml suc de portocale
sare, piper
ulei de masline
Preparare:
Pentru inceput am tocat foarte marunt ciupercile , ceapa si usturoiul folosindu-me de robot. Am pus amestecul asta in tigaie, am adaugat o lingura de ulei de masline si cimbru verde apoi am calit la foc mic pana s-a evaporat 90% din apa din ciuperci si amestecul a ramas aproape uscat. Am condimentat cu sare si piper si am lasat sa se raceasca.
Am sigilat muschiul de vita intr-o tigaie incinsa, cu putin ulei de masline, intorcandu-l pe toate partile cat sa prinda o crusta subtire.
L-am asezat pe un fund de lemn si l-am lasat sa se raceasca apoi l-am uns cu un strat de mustar si l-am invelit in felii de sunca de Praga (reteta asta cere de fapt sunca de Parma, dar m-am adaptat la ingredientele disponibile). Am intins aluatul de foietaj , am presarat deasupra amestecul de ciuperci apoi am pus in mijloc muschiul de vita. Am strans foietajul in jurul muschiului avand grija sa il acopar complet (m-am folosit de o folie de plastic) apoi am dat la frigider pentru aproximativ 30 de minute.
Intre timp am curatat cartofii dulci, i-am taiat cuburi mari si i-am fiert. I-am zdrobit usor cu o furculita si i-am amestecat cu 50 ml smantana pentru gatit si 50 g gorgonzola. Sparanghelul l-am tras la tigaie in putin ulei de masline cu usturoi, la fel si rosiile.
Am incalzit cuptorul la 200 de grade si am pus muschiul de vita pe o tava tapetata cu hartie de copt. Inainte de asta l-am uns cu un ou batut. L-am lasat aproximativ o ora, ceea ce s-a dovedit a fi un pic prea mult, intrucat aluatul foietaj era un pic prea rumen iar carnea nu mai era medium ci deja well done. A fost foarte bun (dupa parerea mea si a celor care au mai gustat) dar daca vreti perfectiune scoateti-l dupa 40 de minute.
Am uitat sa va spun ca odata cu muschiul am pus in tava si ardeiul gras, ca sa se coaca. L-am curatat apoi de coaja si l-am blenduit bine impreuna cu 50 ml de suc de portocale si 50 ml de smantana pentru gatit apoi am pus amestecul pe foc mic, sa se mai reduca. Am obtinut un sos bunicel dar caruia ii lipsea totusi ceva. Ramane sa mai experimentez si sa vad cum il pot imbunatati.
Am servit o felie de beef wellington cu piure, sparanghel si rosii cherry si am stropit cu sosul de ardei gras.
La desert am ales sa fac un
rissoto dulce, in care am amestecat pana nu mi-am mai simtit mana.
Ingrediente:
10 capsune
50 ml otet balsamic crema
50 ml suc de portocale
6-7 linguri zahar
4-5 frunze de menta
300 g orez de risotto
150 ml vin alb
50 g unt
800 ml lapte
200 ml smantana pentru frisca
un plic zahr vanilat
100 g ciocolata cu lapte
Preparare:
Am taiat capsunele sferturi, le-am amestecat cu 2-3 linguri de zahar, otetul si sucul de portocale si cateva frunze de menta si le-am pus la frigider sa se marineze.
Am topit untul intr-o tigaie incapatoare apoi am adaugat orezul si l-am calit cateva minute pana a devenit translucid. Am adaugat apoi vinul si am amestecat alte cateva minute pana s-a evaporat alcoolul. Am incalzit laptele impreuna cu smantana apoi am adaugat pe rand, cate un polonic peste orez, amestecand continuu. M-am oprit cand orezul era facut dar inca al dente. Am adaugat cateva linguri de zahar, am amestecat pana s-a topit apoi am impartit orezul in doua parti. In prima am adugat zaharul vanilat iar in cealalta ciocolata, amestecand pana s-a topit. Am servit ambele feluri de risotto (vanilie si ciocolata) pe o farfurie intinsa (pentru ca doar pe astea le aveam disponibile pentru servit) si am adaugat deasupra cateva linguri de capsune marinate. Desi gustul era absolut demential dupa parerea mea, trebuie sa recunosc ca prezentarea nu a fost cea mai reusita. Sunt convinsa ca totul ar fi aratat mult mai bine intr-o farfurie adanca de paste sau intr-un pahar inalt. In orice caz timpul era pe terminate si chiar nu mai aveam chef si nici inspiratie de platinguri deosebite.
Ati obosit, nu-i asa? Si eu! Oricum, concluzia e ca tot acest maraton s-a terminat cu bine, intrucat am luat locul doi si prima medalie din viata mea :D. Locul intai a fost ocupat de un beef wellington (ne-am dat seama la sfarsit ca am preparat acelasi lucru) perfect gatit, roz si apetisant, pregatit de
Cristina. Am ucat pe scena alaturi de Dezbracatu', in aplauzele tuturor si m-am simtit foarte foarte bine.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Va multumesc ca ati citit pana aici.
P.S: o parte din fotografiile de aici sunt realizate de Gabriel Chirica, www.instudio.ro
yours truly, master chef wannabe,
Lavinia
