4 ani de blog si o placinta

     Nu puteam sa las sa treaca ziua de azi fara sa scriu ceva pe blog. Pentru ca oricat de mult l-am neglijat in ultima perioada, tot mi-am amintit ca azi implineste 4 ani. Iar daca stiu un lucru pe lumea asta, atunci ala e ca aniversarile trebuie sarbatorite! Pentru ca viata e atat de scurta si plina de probleme incat orice motiv de bucurie trebuie tratat ca atare.
    Asa ca sarbatorim, dragii mei, nu cu un tort sau cu cupcakes asa cum am facut in alti ani ci cu o placinta sarata. O placinta sarata cu pui dupa o reteta de Gordon Ramsay care mi se pare exemplificarea perfecta a notiunii de comfort food. Iar pentru ca blogul asta reprezinta spatiul in care ma pot exprima in voie, unde pot experimenta gusturi noi si unde pot uita de grijile de peste zi cred ca nu-i prea rea alegerea.
    Va multumesc ca sunteti aici, ca ma cititi, ca incercati retetele si ca aveti rabdare.

Ingrediente:
timp de preparare 2 ore, dificultate medie, 6 portii
25 g unt
o lingura de ulei de masline
2 cepe
3 tulpini de telina sau 1/4 telina radacina taiata cuburi
1 morcov mare taiat cuburi
200 g mazare congelata
50 g faina alba
400 ml supa de pui
300 ml lapte
300 g carne de pui (piept si pulpe)
sare, piper, dafin, cimbru
pentru crusta de biscuite
75 g faina integrala
1/4 lingurita praf de copt
3/4 lingurita bicarbonat de sodiu
1/2 lingurita sare
3 linguri unt
125 g lapte batut

Preparare:
     Pentru inceput am facut o supa din carnea de pui (cu os si piele), 1 ceapa, telina si morcov, fierte la foc mic pana carnea e moale.
     Am curatat carnea de piele si oase si am taiat-o bucati mici, am strecurat supa si am pastrat legumele.
Intr-o tigaie incapatoare am incins untul si uleiul apoi am calit cealalta ceapa tocata marunt. Am adaugat apoi legumele si am mai lasat pe foc 2 minute. am adaugat apoi faina si am amestecat bine. dupa alte 2 minute am turnat deasupra supa si laptele si am lasat sa fiarba 10 minute panaa inceput sa se ingroase. Am pus apoi in tigaie bucatile de pui si mazarea si am condimentat cu sare, piper, cimbru si dafin si am dat focul la minim.
     Intre timp m-am ocupat de crusta de biscuite: am amestecat intr-un castron toate ingredientele pana am obtinut un aluat consistent.
     Am mutat apoi tocana de pui intr-un vas ceramic dreptunghiular, am pus deasupra aluatul (il puteti intinde uniform sau lasa in bucati rotunde ca mine) si am dat totul la cuptorul incins la 180 de grade pentru 20 de minute. La sfarsit nu mi-au mai trebuit decat niste muraturi.

P.S: daca esti vegetarian sau pur si simplu nu ai chef de carne inlocuieste supa de pui cu una de legume iar in locul carnii adauga boabe amestecate de fasole, naut, linte si ciuperci. N-are ce sa fie rau.

                                                                                                     yours truly, 4 year old blogger, 
                                                                                                                                    Lavinia

Prajitura cu iaurt si citrice

     Dupa o saptamana plina in care am mancat aproape exclusiv in oras azi am intrat in bucatarie sa-mi iau revansa. Mi-am facut plinul de energie cu o salata de avocado, rosii, ceapa verde, patrunjel si branza de capra apoi am pregatit o supa cremoasa de somon (reteta vine si ea curand).
     La desert am vrut ceva usor de facut si de savurat si nu prea dulce. Am luat la rasfoit cartile de bucate din dotare si m-am oprit la reteta asta din Bucataria lumii a lui Gordon Ramsay. Rezultatul m-a multumit pe deplin, singura problema fiind ca temperatura din cuptor a fost un pic prea mare iar partea de sus a prajiturii s-a ars. Am indepartat un strat de un cm cu un cutit, am mascat cu felii de portocala si gata. Sa mai zica cineva ca nu ma pricep la decorat. :D

Ingrediente:
8 portii, timp de preparare 1 ora, usor
4 oua
100 g zahar
50 g faina
1 lingurita praf de copt
400 g iaurt 2,8 % grasime
sucul de la 1 lamaie
sucul de la 1/2 portocala
1 lingura miere
1 lingurita apa de flori de portocal

Preparare:
     Pentru inceput mixam bine galbenusurile cu zaharul pana devin cremoase. Adaugam apoi pe rand faina, praful de copt, iaurtul si sucul de lamaie. Separat mixam albusurile cu un praf de sare pana se intaresc. Adaugam albusurile peste copozitia de iaurt si amestecam usor. Turnam totul intr-o tava cu peretii detasabili de 23 cm diametru si coacem la 180 de grade aproximativ 45 de minute pana o scobitoare introdusa in mijloc iese curata.
     Cat timp se raceste prajitura facem un sirop din sucul de portocala, apa de flori de portocal si miere. Transferam cu grija prajitura pe un platou, turnam siropul deasupra si o lasam sa se raceasca de tot apoi o savuram.

P.S.- daca punem la socoteala si faptul ca o portie are doar 150 de calorii atunci cred ca nu mai e nici un motiv pentru care sa nu incercati reteta

                                                                                                  yours truly, cake lover, 
                                                                                                                             Lavinia

Pancakes cu faina integrala si ovaz

     Asa cum se intelege chiar din titlu, reteta asta e o incercare de a face traditionalele clatite americane mai sanatoase, fara a renunta insa la gust. Pentru asta am facut asa:
-am inlocuit faina alba cu faina integrala si am adaugat fulgi de ovaz=> mai multe fibre si absorbtie mai lenta a carbohidratilor.
-am inlocuit ouale cu albus=> mai putine grasimi
-am eliminat zaharul pe care l-am inlocuit cu extract de vanilie facut in casa=> mai putini carbohidrati
-am inlocuit laptele batut, gras cu lapte semidegresat, 1,5% grasime=> mai putine grasimi saturate.

     Iar daca vi se pare ca toate schimbarile astea au distrus reteta, va inselati amarnic. Clatitele au fost pufoase, cu o aroma discreta de vanilie si s-au potrivit de minune cu mierea de albine sau cu sosul de zmeura facut in casa.

Ingredinte:
3 portii, timp de preparare 20 minute, usor
1,5 cani faina integrala
0,5 cani fulgi de ovaz
1,5 cani lapte
2 albusuri
1 lingurita sare
1 lingura praf de copt
1 lingurita extract de vanilie
1 lingura ulei
Preparare:
     Am mixat in robot faina si fulgii de ovaz ca sa obtin o textura grunjoasa. Intr-un bol am amestecat ingredientele lichide apoi am adaugat amestecul de faina si am amestecat cu un tel pana la omogenizare. Am uns o tigaie antiaderanta cu ulei si am copt clatitele cate 1-2 minute pe fiecare parte. Trebuie intoarse atunci cand incep sa faca mici basicute.
    Le-am servit calde cu un cub de unt si miere sau cu sos de zmeura.

     Iar ca sa va conving ca reteta asta e numai buna pentru un mic dejun plin de energie am atasat mai jos tabelul nutritional. Enjoy!

                                                                                                              yours truly, carbs lover, 
                                                                                                                                     Lavinia

Risotto cu dovleac si cateva ganduri de inceput de an

     La multi ani dragilor! Imi revin incet incet din amorteala catigata in concediul prelungit si incerc sa pun in practica rezolutiile de an nou.
     Pentru ca 2013 a fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am avut, pentru ca mi-e teama ca 2014 sa nu ma arunce in cealalta extrema, simt nevoia sa fac planuri si sa ma tin de ele. In 2013 am trait mai mult offline decat online (ceea ce va doresc si voua), am calatorit mai mult decat ma asteptam si am cunoscut o multime de oameni noi, dintre care unii mi-au devenit prieteni. Am reusit sa ma bucur de putinul timp liber, sa pastrez legatura cu prieteni vechi si dragi si sa invat o multime de lucruri noi. Din acest motiv imi doresc pentru 2014 mai multa determinare, mai mult echilibru si curaj pentru a pune in practica lucrurile la care visez.
     Revenind la blogul de fata rezolutia este sa mananc cat mai sanatos, in portii adecvate si cu cat mai putina carne. Nu stiu de unde a venit chestia asta, poate are Andie o explicatie, dar un lucru e sigur: vreau sa incerc cat mai multe retete vegetariene si sa cresc aportul de legume in alimentatie.
     Saptamana asta am avut doua zile in care nu am mancat deloc carne, una in care mi-am propus si una in care s-a intamplat pur si simplu. Nu zic ca voi renunta de tot la ea, nici nu imi propun asta, dar o schimbare de genul asta cred ca e bine venita.
     Acum, daca stiti macar un lucru despre mine, acela e ca iubesc bucataria italiana. "Nici un an fara o vacanta in Italia" pare sa fi fost mottoul ultimilor ani si sper ca asta sa nu se schimbe prea curand. Ce nu stiti insa e ca, pe cat de mult iubesc pastele si rosiile uscate si pizza si inghetata italiana, pe atat de mult nu imi place risotto. Nu stiu de ce, pur si simplu nu e pentru mine. Il asociez cumva cu pilaful pe care il mancam in copilarie si din pacate refuz sa ii mai dau sanse.

     Asa se face ca aveam in dulap o punga de orez arborio cumparata din Milano si ca nu o desfacusem inca. In lipsa de paste si ajutata de prezenta unui dovleac placintar care avea sa mai indulceasca lucrurile l-am provocat pe Jamie si i-am dat orezului o ultima sansa.

     Inutil sa va povestesc ca risotto-ul asta cu dovleac a fost delicios pentru gustul meu amator de dulce dar ca ceilalti membri ai familiei l-au considerat un desert. Treaba e ca am mancat singura aproape toata oala si ca acum sunt pregatita sa incerc si variantele cu sparanghel si mazare sau mere si nuci.
Ingrediente:
pentru 4 portii, timp de preparare 1 ora, dificultate medie
1/2 dovleac placintar de aprok 1 kg
1/2 lingurita scortisoara
2 chili uscati
sare de mare, piper proaspat
2 linguri ulei de masline
4 linguri unt
700 ml supa de pui (reteta ca aici, dar fara galuste:D)
o ceapa mica
2-3 tulpini de telina
300 g orez pentru risotto(eu am avut Arborio)
125 ml vin alb sec
50 g parmezan ras
100 g gorgonzola
Preparare:
     Pentru inceput se  cresteaza dovleacul, se unge cu o lingura de ulei si se condimenteaza bine cu sare, piper, scortisoara si chili. Se da la cuptor la 175 grade pana se inmoaie.

     Intre timp se toaca ceapa si telina marunt si se calesc intr-o lingura de ulei si una de unt pana se inmoaie. Se adauga orezul si se mai lasa pe foc 1-2 minute pana devine sticlos. Adaugam apoi vinul, dam focul mai mare si lasam sa fiarba pana s-a evaporat alcoolul iar orezul are acum o aroma delicioasa.

      Incepem apoi sa adaugam cate o lingura de supa de pui si a amestecam pana cand supa e absorbita si arezul devine cremos. Va dura cam 20-30 de minute. E important ca orezul sa isi pastreze totusi textura, sa fie aldente. Cand dovleacul e copt il desprindem cu o lingura de pe coaja si il adaugam in orez.

     Oprim focul, adaugam untul ramas, parmezanul si gorgonzola, amestecam si lasam sa se imprieteneasca aromele apoi servim. Jamie a garnisit cu frunze de salvie prajite in unt insa eu nu am avut asa ca am sarit cu totul peste ele. A fost bun si asa dar cred ca e si mai bun cu ele.

    Daca va place risotto sunt sigura ca va veti indragosti de reteta asta. Daca nu, sunt la fel de sigura!
Dati o sansa lucrurilor care nu va plac si veti fi surprinsi. Let's have a great year!

                                                                                                               yours truly, italian food lover,                                                                                                                                                Lavinia