O poveste de Craciun

     Desi asta se vrea a fi un blog cu si despre mancare in ultimul timp n-ati vazut prea multe retete pe aici. In afara de lene, un alt motiv important ar fi ca n-am prea stat pe acasa. Tocmai de aceea vreau sa va povestesc despre ultima vacanta la niste prieteni dragi din Germania. Pentru ca atunci cand de apuca dorul cumperi primele bilete de avion care iti ies in cale, iti faci bagajele si pleci.

     Asa se face ca pe 6 decembrie (frumos cadou de mos Nicolae, i know!), aterizam in Munchen, echipati bine si cu chef de plimbare. Cum prietenii nostri locuiesc in Lindau si abia spre seara puteau veni sa ne recupereze aveam in fata o zi intreaga de vizitat. Iar cum nici o vacanta care se respecta nu incepe pe burta goala ne-am infiintat direct in celebra berarie Hofbrauhaus, la 5 minute de centrul pietonal al orasului.

     O cafea cu lapte si o bere alba mai tarziu savuram cel mai delicios porc cu sorici crocant si galusca de cartofi in sos de chimen si celebrii weiswurst cu mustar dulce delicios.

     Nu puteau sa lipseasca covrigii crocanti iar de aici deduceti si singuri ca nu ne-am oprit la o singura bere. Am mai incercqat si o supa- crema de castane, gustoasa dar fooooarte sarata.

    Dupa aceasta masa copioasa mersul pe jos e mai mult decat obligatoriu. Ne-am indreptat spre Marienplatz unde spre marea mea bucurie am dat peste targul de Craciun.

 Ne-am invartit ore intregi printre tarabe, am admirat si cumparat tot felul de nebunii si ne-am incalzit cu vin fiert delicios.

 ingerasi din foi de porumb

 cookie cutters in toate formele imaginabile

 globulete colorate

 globuri in forma de turta dulce

 articole de menaj pentru casa de papusi

minunatii de portelan

     Ne-am indepartat apoi de centru cu metroul pentru a vizita un castel pe care din pacate l-am gasit inchis. Noroc cu cea mai draguta cafenea din zona  unde o ciocolata calda ne-a facut sa uitam de frig.

    Intorsi in oras ne-am bucurat de liminitele care se aprinsesera si de atmosfera festiva.

Am mai salivat un pic la bunatatile din vitrine apoi ne-am intalnit cu prietenul nostru Gump care ne-a dus in cea mai frumoasa mansarda si ne-a dezlegat limbile cu vin bun si ne-am pus pe povesti.

     A doua zi am plecat spre cel mai faimos castel din Bavaria, pe numele lui, Neuschwanstein. E atat de mare si frumos castelul asta incat l-a inspirat pe Walt Disney sa creeze castelul din povestea frumoasei adormite.

    La poalele castelului se intinde un mic orasel plin cu hoteluri vechi cu un farmec aparte in care ne-am oprit pentru un vin fiert, un carnat si un gulas delicios.

 Seara am petrecut-o acasa, savurand cea mai buna pizza pregatita de prietenii nostri si pierzand numarul paharelor de vin.

      Duminica dimineata ne-am urcat in masina si in mai putin de o ora eram pe o partie din Austria. Am prins o vreme superba, cu un soare care ma ademenea sa lenevesc pe un sezlong cu o cana de vin fiert in mana (see a patern here?). Jur ca as putea sa fac asta in fiecare zi, fara sa ma plictisesc. Noroc ca prietenii mei sunt mai sportivi din fire si m-au urcat in varful muntelui si m-au obligat sa cobor de acolo pe placa.

Seara s-a desfasurat in aceeasi atmosfera calda si toata lumea a considerat ca trebuie sa ma puna la treaba. Am scapat usor cu un pui la cuptor si cartofi aurii cu rozmarin.

     Luni am lenevit pana tarziu apoi am luat la picior frumosul Lindau si, dupa o calatorie de 10 minute cu trenul, am ajuns si in Bregenz, unde am dat peste alte targuri de Craciun cu carnati si, ati ghicit, gluhwein!

     La cina eram atat de plini incat o salata greceasca a fost tot ce mai aveam nevoie. A da, si un radler bineinteles.
     Marti deja eram trista la gandul plecarii. Am ajuns in Munchen dimineata devreme si pentru ca zborul nostru era abia seara am profitat la maxim de inca o zi. Din pacate Gump a trebuit sa mearga la serviciu, asa ca ne-am luat la revedere de dimineata. Sabi a reusit sa-si ia o zi libera asa ca am petrecut o zi intreaga la shopping, ca intre fete. Pe Sorin l-am lasat sa-si faca de cap prin oras (a se citi sa viziteze toate bisericile si muzeele).

Nu pot si nici nu vreau sa va povestesc cat de tare mi-a incalzit inima vacanta asta scurta, si cat de mare e golul care mi-a ramas in suflet cand m-am despartit de prietenii mei. Abia astept ziua cand ne vom revedea din nou si sper ca vom fi la fel si peste 10 ani.
     Asadar, daca aveti pe cineva plecat prin lumea asta mare, nu ezitati sa le faceti o vizita. Va fi si pentru voi, si pentru ei cel mai frumos cadou de Craciun.

                                                                                                         yours truly, gluhwein drinker,                                                                                                                                                  Lavinia