3 zile in Toscana

In ultimii ani ne-am creat o mica traditie de familie si anume sa plecam intr-o vacanta pe an in trei: eu sor-mea si mama noastra. Daca acum doi ani am fost la Paris iar anul trecut la Londra, acum a venit randul Italiei. Eu am o adevarata slabiciune pentru tara asta si mi-am propus sa o vizitez in fiecare an. Ele nu au fost prea incantate. Noroc cu pretul biletelor de la Ryan Air care au inclinat balanta.

Asa sa face ca am ales sa petrecem 4 zile si jumatate in Florenta (zborul era catre si de la Bologna) si de aici sa exploram cat mai mult din zona. Dupa ce am luat biletele de avion si cazarea (traiasca Airbnb!) am inceput sa facem diferite trasee si ne gandeam sa inchiriem si o masina. Am renuntat insa la ideea asta pentru ca nici una dintre noi nu are un card de credit si sor-mea nici nu era prea incantata de ideea de a-si petrece vacanta la volan. Noroc ca exista foarte multe trenuri in Toscana si ca orele si preturile sunt mai mult decat convenabile.

Plecarea urma sa fie vineri dupa-amiaza, astfel incat joi seara toata lumea avea bagajele facute si era gata de distractie. Eu am plecat cu bagajul dupa mine la serviciu, urmand sa plec direct catre aeroport.

Soarta a avut insa alte planuri pentru noi! In timpul ultimei consultatii am primit un sms care ma anunta ca zborul a fost anulat. L-am citit tremurand si nu-mi venea sa cred ca se intampla asa ceva. Se pare ca in Italia avea loc o greva a controlorilor de trafic aerian. Am incercat sa iau legatura cu cei de la RyanAir pentru a gasi un alt zbor dar site-ul lor era blocat si alt zbor era abia luni. Am luat apoi la mana toate companiile care opereaza zboruri catre Italia si am gasit alte bilete catre Pisa, sambata seara. E drept ca ne-am ofticat ca am pierdut o zi de vacanta dar asta a fost cea mai buna solutie pe care am gasit-o.

Ca sa ne consolam am scos-o pe mami la cina la restaurantul meu preferat, Mahala, si am facut o plimbare lunga prin Bucuresti.

Sambata am lenevit la racoare, am restructurat bagajele si pe la 17 am plecat spre aeroport. Vacanta noastra de patru trei zile in Toscana era gata sa inceapa. Cateva ore mai tarziu eram in Pisa iar de aici pana in Florenta ne mai despartea doar un drum de o ora cu autocarul. Am ajuns in Florenta destul de tarziu, am lasat bagajele la apartament si ne-am dus in prima trattorie care ne-a iesit in cale. Am luat aici o lasagna, niste tagliatelle cu hribi si niste spanac cu usturoi. Mancare a fost delicioasa si a venit foarte repede.

A doua zi ne-am plimbat agale pana la Palazzo Pitti, am baut un cappuccino si am mancat un sandvis cu prosciutto.

 Ne-am avantat apoi in gradinile Boboli si nu ne mai venea sa plecam. A inceput insa o ploaie asa ca ne-am ascuns in magazinele de pe Ponte Vecchio si din imprejurimi pana a trecut.

Un tiramisu si un gelato de fistic mai tarziu ne asezam la La Fettunta, sa manacam o bistecca fiorentina asa cum imi recomandase Ana. Am luat alaturi niste legume la gratar, un spanac cu usturoi si niste mamaliga prajita si tare bun a mai fost. Desi ni s-a parut mult la inceput, am devorat tot si n-am regretat nicio secunda.

Dupa amiaza ne-am plimbat prin centru, am admirat Domul si stradutele adiacente, am mai mancat cate o inghetata si seara am baut un Aperol pe o terasa din centru. Aici mancare a fost ok, dar nimic memorabil. Era de asteptat pentru un restaurant aflat intr-o zona turistica, dar eram prea obosite sa mai cautam altceva.

Luni ne-am hotarat sa plecam in excursie. Initial vroiam sa mergem la Siena si Livorno dar pentru ca vacanta noastra era acum mai scurta cu o zi am reconfigurat traseul si am luat bilete la trenul spre Lucca. O data ajunse am mancat un sandvis si am baut o cafea apoi ne-am plimbat agale pe stradute, am mancat inghetata si am cumparat cele mai frumoase farfurii. Am incheiat turul cu o plimbare pe zidul care inconjoare centrul apoi ne-am continuat excursia catre Viareggio.

Noi trei avem o relatie speciala cu marea si cand am vazut ca este atat de aproape de noi nu am putut rezista. Statiunea ne-a surprins insa destul de tare. Am ajuns pe la ora 15 si toate magazinele si restaurantele erau inchise iar pe strazi domnea o liniste deplina.

Parea un fel de Eforie sud a anilor '90 iar sezlongurile asezate ordonat pe plaja intaream si mai tare impresia asta. Am gasit cu greu un restaurant deschis, unde am mancat o pizza decenta cu ansoa si un fritto misto foarte bun dar unde pastele bologneze ne-au dezamagit. Macar nu am murit de foame.

Ne-am strecurat apoi pe una dintre plaje ( erau un fel de bungalouri pe faleza care se continuam cu o terasa si apoi direct cu plaja) si ne-am bucurat de briza racoroasa si de priveliste pana am fost avertizate ca nu avem voie sa stam pe nisip. Am facut apoi o plimbare lunga pe malul marii, am iesit pe faleza care incepuse sa se anime apoi ne-am indreptat catre gara. Nu mi-as face in vecii vecilor o vacanta pe litoralul italian (cel putin nu aici) dar cele cateva ore pe care le-am petrecut acolo ne-au relaxat si nu regret nici un moment ca am ales traseul asta.

Apropo de traseu, planul initial era sa ne intoarcem in Florenta pe aceeasi ruta. Uitandu-ma pe google maps am descoperit insa ca suntem foarte aproape de Pisa asa ca am adaugat o noua oprire. Am  luat bilete catre Florenta prin Pisa (biletele sunt valabile 6 ore) si ne-am oprit sa vedem si turnul inclinat. Prima statie din Pisa ne-a lasat foarte aproape de turn astfel incat am ajuns imediat la el si ne-am amuzat foarte tare facand fotografiile clasice cu impingerea sau sustinerea lui.

Am strabatut apoi orasul catre gara centrala si pentru ca eram in intarziere am luat un platou de branzeturi si prosciutto pe o terasa. Un pahar de vin si o foccacia buna alaturi si cina a fost gata!

Am inghetat apoi o ora si un pic in drumul spre Florenta (nu inteleg de ce este dat atat de tare aerul conditionat in trenuri) si am dormit apoi neintoarse pana pe la 10 a doua zi.
Ultima zi ne-am petrecut-o in Florenta, plimbandu-ne agale pe stradute si prin piete. Am mancat iar o friptura uriasa si o lasagna la Fettunta, am dat o tura prin Mercato Centrale si ne-am racorit cu o cafea cu gheata pe terasa de la Gilli. N-am ratat nici magazinele si nici inghetata!

Seara tarziu ne-am indreptat spre autobuzul care urma sa ne duca in Bologna (zborul de intoarcere era a doua zi la ora 6 din Bologna, asa ca am preferat sa ne cazam aici), nu inainte de a manca un sandvis delicios la All'Antico Vinaio. Ne recomandasera niste prieteni sa mergem aici dar in primele zile ne-am speriat de coada si am renuntat. In ultima seara insa am prins un moment propice si am luat unul cu porchetta si crema de hribi si trufe si legume la gratar si unul picant cu porchetta si crema de ardei copti. Cred ca a fost cel mai bun sandvis pe care l-am mancat in viata mea! Daca merita sa mancati ceva in Florenta, despre sandvisul asta e vorba! Si despre friptura aia, ofc! Noroc ca restaurantele sunt exact unul langa celalalt!

Cam asa! A fost scurt dar intens si zau ca nu cred ca ma voi plictisi prea curand de Italia! La anul ma gandeam la Amalfi sau lacurile din nord, sper sa-mi reuseasca.

                                                                                                                          yours truly, Italy lover, 
                                                                                                                                           Lavinia

Trebuie sa vorbim despre Grecia

Anul asta am fost pentru a treia oara in Grecia dar n-am scris niciodata nici un cuvintel despre asta aici pe blog. Sunt de altfel multe lucruri pe care le-am facut si locuri pe care le-am vazut si despre care nu am scris, dar Grecia parca merita mai mult de atat.
M-am indragostit de tara asta in urma cu patru ani, atunci cand am vizitat-o pentru prima oara. Am fost intr-o vacanta de vis in Corfu unde mi-am dat seama ca plaja inseamna mai mult decat nisip fin si sezlonguri aliniate la soare.

Am inteles ca plaja inseamna si stanci albe si pietricele colorate si golfuri ascunse de privirile turistilor si ca albastrul vine in atatea nuante incat e greu sa te hotarasti care iti place mai mult.

M-am bucurat de ospitalitatea grecilor, de zambetele lor sincere si i-am invidiat pentru pacea cu care isi traiesc viata. Si nu in ultimul rand, m-am indragostit iremediabil de bucataria greceasca. La o mica taverna din Paleokastritsa am mancat cea mai buna caracatita si cel mai bun peste spada din viata mea, iar tzatziki a devenit sosul meu preferat.

Ca sa nu mai spun ca desertul venea intotdeauna din partea casei.

Anul urmator am ales Creta si desi statiunea nu a fost cea mai inspirata varianta (am stat in Malia, care este un fel de Ibiza) am reusit sa ne bucuram si aici de plaje minunate si mancaruri traditionale.

Cel mai mult mi-au placut plajele de pe insula Chrissi, cu cel mai fin si auriu nisip si cea de la Balos.

Drumul pana acolo ne-a costat o jumatate de zi dar nisipul cu reflexii roz, apa in cele mai frumoase nuante de turcoaz si barul la care puteai ajunge doar prin apa m-au convins ca acolo e paradisul.

Mi-a placut mult in Heraklion si m-am indragostit de Rethimnon, unde m-as intoarce cu prima ocazie.

Am abuzat si aici de peste si fructe de mare dar am adaugat pe lista preferatelor iepurele gatit incet, ardeii si rosiile umplute si orez si musacaua delicioasa cu vinete si strat gros de bechamel.

Anul trecut am luat o pauza. Nu pentru ca ne-am fi saturat de Grecia, ci pentru ca ni se facuse dor de Spania.

Anul asta insa nu am mai rezistat. Am ales sa mergem in Lefkada si bine am facut. Opririle obligatorii la Salonic au usurat drumul si au prelungit vacanta iar cele 7 nopti pe insula au fost mult prea putine.

Am avut cea mai frumoasa si linistita cazare intr-un varf de deal si nu ne-am saturat de privelistea care ni se intindea in fata ochilor.

Dintre plaje ne-am indragostit de Agiofili, Porto Katsiki dar si de micutele Afteli si Amousa unde am facut snorkeling direct de pe colac si am pescuit stele de mare.

Am avut parte de cele mai frumoase apusuri, de cele mai gustoase masline si de cei mai buni calamari prajiti, de care am abuzat cu placere in fiecare zi.

                                                     apus de pe terasa restaurantului Rachi

Ne-am odihnit in hamac la cea mai frumoasa taverna si am inchis marea in ochi cat sa ne ajunga pentru cel putin un an.

Eu una sunt cu mintea si cu sufletul tot acolo si abia astept sa ma intorc. Cum sa nu iubesti Grecia?

Concurs cu paella si amintiri spaniole cu gust de usturoi

     Nu stiu ce faceti voi in weekendurile de toamna dar stiu ca eu le astept cu mare nerabdare. Sambata e zi de curatenie, de gatit bunatati la cuptor, citit si vizionat ultimele episoade din serialele preferate. Cand si cand ma mai apuca nostalgia si rafoiesc sau sortez fotografii din vacante, planuiesc unele noi iar daca sunt cu adevarat harnica scriu si pe blog. :D.

      Duminica mancam de obicei in oras apoi mergem la film sau la o piesa de teatru si la un ceai cu prietenii. Intr-una din aceste iesiri am profitat de invitatia celor de La Rambla si am domolit dorul de vacanta cu o portie delicioasa de paella.

    Asta vara am mancat paella la mama  ei acasa, la Valencia, si desi nu sunt mare fan orez mi-a placut foarte mult combinatia cu fructe de mare sau cu carnita frageda de iepure. Ba mai mult decat atat, am avut grija sa imbunatatesc reteta cu un pahar de sangria pe care l-am varsat din greseala in tava cu paella pe care o asteptasem o ora. :).
   

      Aveam deci termen de comparatie, iar paella de la Rambla nu m-a dezamagit. Am incercat cate un pic din toate sortimentele si am declarat castigatoare varianta cu fructe de mare. Foarte mult mi-au placut si calamarii pane si painea prajita cu usturoi si sos de rosii din care am mancat cantitati impresionante in vacanta noastra pe taramuri iberice. M-am bucurat sa gasesc atat de aproape de casa gustul de care m-am indragostit vara asta (cand mancarea a luat locul obiectivelor turistice si unde am facut o obsesie pentru pimientos do padron si gambas al ajillo) si simt ca nu va mai trece mult pana la urmatoarea intalnire cu deliciosii calamari. Mai mult decat atat, imi doresc sa va ispitesc si pe voi sa incercati minunata bucatarie spaniola, fie ca vreti sa va amintiti de o vacanta petrecuta acolo sau sa va deschideti apetitul catre o destinatie care cu siguranta nu va va dezamagi.

     Prin urmare incepem azi un mic concurs in urma caruia puteti castiga o paella cu fructe de mare pentru 4 persoane, oferita de restaurantul La Rambla. Pentru a va inscrie va rog sa  dati like paginilor de Facebook La Rambla si Bucatar sub acoperire si sa imi lasati un comentariu in care sa imi ziceti ce fel de mancare spaniola va place cel mai mult sau ce ati dori sa incercati dar nu ati avut inca ocazia. Castigatorul va fi ales cu ajutorul Random.org si anuntat duminica viitoare pe blog iar acesta va putea beneficia oricand de premiu, cu o rezervare telefonica inainte.
    Haideti, abia astept sa vad de ce imi faceti pofta!

                                                                                                       yours truly, spanish food lover,
                                                                                                                                      Lavinia

Despre Israel, cu drag!

     In mai am fost in vacanta in Israel. Nu era pe lista de prioritati dar pentru ca un bun prieten locuieste in Tel Aviv cu ocazia unei burse de studii am zis ca e un moment bun sa ii facem o vizita si sa ne largim orizonturile. Si bine am facut! Amestecul de culturi si traditii, modernitatea Tel Avivului si istoria care se simte la tot pasul in Ierusalim, atmosfera de vacanta si mancarea, o, mancarea ne-au facut sa ne indragostim de tara asta atat de ciudata si sa vrem sa ne intoarcem. Nu ma pricep deloc la politica si nici la istorie, nu stiu a cui este dreptatea in conflictul asta care nu se mai termina dar nu pot sa nu ii admir pe evrei pentru modul in care si-au pastrat sute de ani traditiile si limba in afara unor granite. Imi doresc doar ca totul sa se termine cu bine, ca oamenii dragi care sunt acolo sa fie in siguranta si ca toata lumea sa poata ajunge macar o data in locul asta minunat si sa incerce cea mai buna mancare pe care am mancat-o vreodata.
     Israelienii au un respect aparte pentru mancare, folosesc cu talent putinele legume pe care le produc, condimenteaza cu atentie si sunt foarte generosi. Am mancat aici cele mai bogate brunchuri, cel mai bun humus si falafel si nenumarate salate delicioase.
     Dar sa incepem cu inceputul:
     De cum am pus piciorul in Tel Aviv ne-am oprit sa luam masa, ca doar nu era sa incepem sa vizitam pe stomacul gol. Am comandat shakshuka, un mic dejun traditional cu oua coapte in sos de rosii cu legume si am primit o tigaie de fonta aburinda inconjurata de o multime de alte bunatati: salate de mai multe feluri, unt, sos de iaurt, tahini, paine, dulceata, suc de portocale, cafea. Oamenii astia nu se joaca cu mancarea!

    Am luat apoi la picior orasul, ne-am pierdut se stradutele inguste din vechiul Jaffa, am facut o plimbare pe faleza si o baie in mare apoi ne-am oprit la un restaurant hip de pe malul marii pentru un pahar de vin si o portie de peste la gratar. De aici nu am poze cu mancarea pentru ca era destul de intuneric si nu am vrut sa imi bat capul cu setarile aparatului dar nu imi amintesc sa fi mancat ceva care sa nu fie bun.

      A doua zi ne-am indreptat catre Ierusalim unde prima oprire a fost un mic restaurant traditional unde nu se servea decat humus. au am luat unui cu seminte de pin care a venit insotit de falafel si de o salata de rosii cu patrunjel si de pita calda. Vai ce pofta mi s-a facut!

    Am colindat apoi cele patru cartiere ale orasului (arab, crestin, armenian, evreiesc), am baut suc de rodii proaspat stors si am negociat pentru cele cateva suveniruri pe care le-am luat, am mancat un fel de sarmale traditionale armeniene apoi ne-am intors in Tel Aviv.

     A treia zi am fost in excursie organizata la Marea Moarta si Masada si din pacate ofertele de masa nu au fost prea bogate, dar un kebab delicios tot am mancat. M-a impresionat in mod deosebit desertul care se intinde cat vezi cu ochii, povestile despre beduini si legenda cetatii Masada.

     La intoarcere am zis sa ne oprim in Tel Aviv pentru o masa ca lumea si asa am avut parte de cea mai tare experienta culinara din toata vacanta. Pe faleza trecusem de cateva ori pe langa restaurantul The old man and the sea la care era intotdeauna coada si am zis ca trebuie sa fie ceva la mijloc. Ne-am asezat cuminti la rand si dupa vreo 15 minute am fost chemati si asezati inauntru la o masa. Pana sa ne dezmeticim si sa cerem un meniu un chelner grabit ne-a adus o carafa imensa de limonada si a aruncat-o pe masa. Noi incercam sa ii spunem ca nu am comandat nimic si ca a gresit masa dar el a plecat imediat si ne-a lasat cu ochii in soare. Pentru ca ne era sete, am baut.:D Dupa 5 minute apare un alt chelner si pana sa ii cerem noi meniul si sa il intrebam ce ne recomanda a inceput sa ne arunce pe masa vreo 20 de castronele cu 20 de salate si sosuri diferite si un castron cu lipie calda.

    Pentru ca locul e destul de mare si de aglomerat iar nu am reusit sa ii cerem meniul asa ca a plecat si am ramas cu masa plina, nestiind ce se intampla. Pentru ca ne era foame, am mancat.:D : salata de vinete, de quinoa, falafel, humus, iaurt cu castraveti, varza, nicinumaistiu. Am zis ca daca tot sunt pe masa, ce sa facem, sa ne uitam la ele? Abia dupa vreo 10 minute am primit si meniul din care ne-am lamurit in cele din urma cum sta treaba: aveau mai multe variante de fel principal iar aceste salate erau din partea casei. Am comandat niste peste cu cartofi prajiti si ne-am vazut de treaba. Partea cea mai amuzanta a venit insa cand Sorin a intrebat daca mai putem primi o portie de humus pentru ca era atat de bun. Chelnerul s-a uitat amuzat la noi, ne-a luat toata castroanele goale si ne-a adus altele pline in loc. Iar treaba asta s-a mai repetat de cateva ori, pentru ca ne tot dadea tarcoale si cand vedea ca mai terminam ceva facea refill. A trebui sa ne certam cu el ca sa il oprim si sa mai lasam un locsor si pentru felul principal. Bineinteles ca am mancat si pestele, ca era prajit si dulce si delicios, ba am mai primit din partea casei si ceai cu menta si gogosele cu miere si le-am mancat si pe alea. Asta da ospat!

    Cea de-a patra zi a fost rezervata orasului Haifa, cel mai muncitoresc oras dintre toate orasele Israelului. De fapt aici se spune ca in timp ce Ierusalimul se roaga, Tel avivul petrece, Haifa munceste. Iar lucrul asta se vede. Orasul este destul de linistit insa are cateva cartiere foarte frumoase, pline de verdeata si cu o vedere panoramica asupra marii iar gradinile Bahai sunt minunate dar din pacate accesibile publicului doar partial.

    Am mancat si aici pe saturate: un fel de chiftea de vita si oaie coapta in sos de tahini, orez cu fructe de mare si inca niste chestii de care nu imi mai aduc aminte.

    Cert e ca dupa fiecare masa simteam ca explodam dar nici nu ne puteam opri pentru ca mancarea era foarte gustoasa. Ne-am intors devreme in Tel Aviv si am luat cina la un restaurant iatlienesc unde am mancat cele mai bune paste cu hribi si castane coapte, pizza delicioasa, paste cu ragu de pui si fructe de mare.

    Ultima zi a fost dedicata exclusiv lenevelii, nu ca am fi intrat in vreun muzeu pana atunci. Am luat micul dejun la Benedict, un restaurant simpatic al carui meniu cantine doar variante pentru micul dejun, dar pe care le poti manca la orice ora.

    Am dat o tura apoi prin piata, am dormit cateva ore pe plaja apoi am mancat iar ceva italienesc si surprinzator de bun. Prietenul nostru Cosmin ne-a dus apoi intr-un loc foarte misto de pe bulevardul Rothschild unde am mancat cele mai bune deserturi cu ciocolata. Cred ca am stat o jumatate de ora sa ma hotarasc si apoi bineinteles ca am mancat de la toata lumea din farfurie. Ce n-as da sa existe astfel de locuri si in Bucuresti!

    Ce mi-a placut cel mai mult legat de mancare e ca am mancat la fel de bine oriunde ne-am asezat si nu a fost nevoie sa ne uitam pe Trip advisor nici macar o data. Pur si simplu nu aveai cum sa dai gres, iar gandul asta a contribuit extrem de mult la atmosfera de vacanta. Am fost palcut surprinsa si de faptul ca foarte multa lume intelege si vorbeste romaneste si ca multi dintre ei au rude si prieteni in Romania. M-au uimit contrastele, viteza cu care conduceau soferii de autobuz, multitudinea autostrazilor, amabilitatea oamenilor si atmosfera de vacanta. Sper sa ne intoarcem cat de curand! Shalom!

                                                                                                         yours truly, food and travel lover, 
                                                                                                                                                Lavinia