Chiftelute de vita cu sos de cafea

     De o vreme incoace am facut o pasiune pentru chiftelute. De vita, de pui sau de peste, toate mi se par delicioase si foarte usor de preparat. Daca mai adaugi si pregatirea la cuptor, fara pic de grasime e clar ca nu ai cum sa nu le iubesti.
    Chiftelutele astea au fost o surpriza placuta tocmai datorita sosului dulce-lipicios care le imbraca si care contine un ingredient inedit: cafeaua!

Ingrediente:
4 portii, timp de preparare 25 de minute
500 g carne de vita tocata
1 ou mare
3-4 linguri pesmet
1 ceapa mica tocata fin
1 catel de usturoi tocat fin
o mana de patrunjel verde tocat
1/2 lingurita nucsoara proaspat rasa
sare, piper
1 ceasca de cafea tare
2 linguri zahar brun
3 linguri sos chinezesc dulce iute(eu l-am folosit cu succes pe cel de la Lidl)
Preparare:
     Pentru chiftelute amestecam bine toate ingredientele in afara de cafea, zahar si sosul chinezesc. Bineinteles ca inainte de asta tocam marunt ceapa, usturoiul si patrunjelul. Formam chiftelute un pic mai mici decat un ou de gaina si le asezam pe o tava tapetata cu hartie de copt. Dam la cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru 15-20 de minute.

     Pentru glazura amestecam cafeaua cu zaharul si sosul dulce-iute intr-un ibric si fierbem la foc mic cateva minute pana se ingroasa si devine lipicios.
     Cand chiftelutele sunt gata le ungem cu glazura si le servim. Sunt delicioase!

Arena Bloggerilor si 3 retete premiate

     Ieri s-a facut o saptamana de cand am participat la Arena Bloggerilor, concurs organizat de Good Food in cadrul Arenei Bucatarilor de la Brasov si spre rusinea mea inca nu v-am povestit nimic despre asta. Canicula asta ma doboara iar saptamana asta am dormit mai mult decat de obicei, fara a ma odihni insa. Nu ma intelegeti gresit, iubesc vara si prefer oricand 40 de grade cu plus unor 20 de grade cu minus insa organismul mea cred ca are nevoie de o pauza. Cu gandul asta in minte (weekendul viitor plecam intr-o scurta vacanta la niste prieteni foarte dragi) ma mobilizez sa va povestesc cum a fost la Brasov.
     In primul rand, vreau sa va cer scuze ca nu v-am anuntat din timp ca voi participa la acest eveniment, nu de alta dar poate erati prin zona si veneati sa imi faceti galerie.:D Lucrurile s-au intamplat atat de repede intre momentul in care am raspuns DA! invitatiei celor de la Good Food si evenimentul propriu zis incat nu am apucat sa pun doua randuri pe hartie  blog. In orice caz, sunt sigura ca vor mai fi astfel de eveniment si sper sa nu mai fiu asa de ametita data viitoare.
     Buuunnn! Am ajuns la Brasov de joi seara, insotita bineinteles de Papu care este cel mai bun sofer din lume si care ma lasa sa dorm in dreapta desi eu stiu ca nu e frumos dar nu ma pot abtine:D. Am dormit bine bine la Hotel Ramada (recomand cu caldura, patul ala era imens si mi-am petrecut toata noaptea aruncand cate o perna pe jos, pentru ca erau o multime) iar a doua zi de dimineata (pe la 11, to be more precise) am pornit catre Piata Sfatului incarcati cu doua pungi imense cu tigai, oale si alte accesorii de care credeam ca voi avea nevoie. Ne-am invartit un pic printre multitudinea de corturi din Piata Sfatului apoi am gasit cortul Good Food si ne-am instalat confortabil. Mi-am luat in primire plita cu inductie, cuptorul electric+2 ochiuri si mini robotelul, fetele mi-au facut un mini tur (aici sunt ingredientele obligatorii, aici cele optionale, aici frigiderul, aici chiuvetele) si ne-am apucat de treaba. La distractia asta au participat alte 4 blogerite foarte simpatice cu  care m-am imprietenit imediat, desi nu ne mai vazusem niciodata pana atunci iar fetele din echipa Good Food ne-au fost de mare ajutor.

     Din momentul ala am avut la dispozitie 3 ore ca sa finalizam un aperitiv, un fel principal si un desert folosind cele 23 de ingrediente obligatorii si ajutandu-ne de alte cateva ingrediente puse la dispozitie de Selgros (plante aromatice, lapte, unt, faina vin, condimente, ulei de masline, lamaie, mustar, etc.).
     Daca va intrebati care au fost cele 23 de ingrediente obligatorii, here you go: muschi de vita, creveti, sunca praga feliata, file de somon proaspat, oua, gorgonzola, capsuni, ceapa, ardei gras rosu, zucchini, ciuperci, cartofi dulci, rosii cherry, smantana pentru gatit, smantana pentru frisca, miez de nuca, aluat foietaj, sparanghel verde, caise uscate, ciocolata cu lapte, crema de otet balsamic, orez de risotto, suc de portocale.
     Desi plecasem de acasa cu cateva retete in minte, cand am vazut ingredientele au inceput sa-mi zumzaie in cap o multime de idei, unele bune, cele mai multe proaste, din care nu mi-a fost deloc usor sa aleg. Cred ca abia acum am inteles cu adevarat in ce stres au lucrat oamenii aia la Master Chef si cat de buni sunt de fapt. Datorita unor mici probleme cu reteaua electrica (fiind atat de multe corturi si atat de multe aparate in priza in acelasi timp reteaua a cedat si timp de vreo ora nu au functionat nici plitele nici cuptoarele) am ales sa fac un aperitiv foarte simplu, care sa nu implice preparare termica indelungata (initial ma gandisem la un quiche, dar am renuntat pe parcurs). Asadar aperitivul a fost o salata de dovlecei cu somon si creveti la care am folosit urmatoarele:

Ingrediente:

un zucchini
5-6 creveti
un file de somon
un pumn de nuci
un pumn de caise uscate
suc de lamaie
ulei de masline
usturoi
busuioc verde, sare, piper

Preparare:

Am taiat zucchini-ul fasii folosindu-ma de un curatator de legume si m-am oprit la partea cu semintele. L-am pus la marinat la frigider impreuna cu sucul de la o lamaie, 2-3 linguri de ulei de masline si cateva frunze de busuioc. Intre timp am tras la tigaie crevetii cu putin usturoi si am fript somonul pe care apoi l-am rupt in bucatele.

Exact inainte sa le asez pe farfurie am amestecat dovleceii cu somonul, nucile si caisele tocate si am decorat cu crevetii. Am asezonat cu sare si piper si asta a fost. Mie mi-a placut, sigur mai incerc si acasa.

      Pentru felul principal am optat dupa lungi framantari pentru un beef wellington. Nu mai facusem niciodata dar citisem despre el, vazusem filmuletele lui Gordon Ramsay asa ca mi-am zis, what the hell, prea arata ademenitor muschiul ala de vita! Ca garnitura am facut un piure rustic de cartofi dulci si sparanghel tras la tigaie.

Ingrediente:

muschi de vita (500 g)
aluat foietaj
5-6 ciuperci
1/2 ceapa
3-4 catei de usturoi
cimbru proaspat
felii de sunca de Praga
mustar iute
un ou
un cartof dulce mare
100 g smantana pentru gatit
50 g gorgonzola
4-5 fire sparanghel verde
rosii cherry
1 ardei gras rosu
50 ml suc de portocale
sare, piper
ulei de masline

Preparare:

Pentru inceput am tocat foarte marunt ciupercile , ceapa si usturoiul folosindu-me de robot. Am pus amestecul asta in tigaie, am adaugat o lingura de ulei de masline si cimbru verde apoi am calit la foc mic pana s-a evaporat 90% din apa din ciuperci si amestecul a ramas aproape uscat. Am condimentat cu sare si piper si am lasat sa se raceasca.
Am sigilat muschiul de vita intr-o tigaie incinsa, cu putin ulei de masline, intorcandu-l pe toate partile cat sa prinda o crusta subtire.

     L-am asezat pe un fund de lemn si l-am lasat sa se raceasca apoi l-am uns cu un strat de mustar si  l-am invelit in felii de sunca de Praga (reteta asta cere de fapt sunca de Parma, dar m-am adaptat la ingredientele disponibile). Am intins aluatul de foietaj , am presarat deasupra amestecul de ciuperci apoi am pus in mijloc muschiul de vita. Am strans foietajul in jurul muschiului avand grija sa il acopar complet (m-am folosit de o folie de plastic) apoi am dat la frigider pentru aproximativ 30 de minute.

     Intre timp am curatat cartofii dulci, i-am taiat cuburi mari si i-am fiert. I-am zdrobit usor cu o furculita  si i-am amestecat cu 50 ml smantana pentru gatit si 50 g gorgonzola. Sparanghelul l-am tras la tigaie in putin ulei de masline cu usturoi, la fel si rosiile.
Am incalzit cuptorul la 200 de grade si am pus muschiul de vita pe o tava tapetata cu hartie de copt. Inainte de asta l-am uns cu un ou batut. L-am lasat aproximativ o ora, ceea ce s-a dovedit a fi un pic prea mult, intrucat aluatul foietaj era un pic prea rumen iar carnea nu mai era medium ci deja well done. A fost foarte bun (dupa parerea mea si a celor care au mai gustat) dar daca vreti perfectiune scoateti-l dupa 40 de minute.
Am uitat sa va spun ca odata cu muschiul am pus in tava si ardeiul gras, ca sa se coaca. L-am curatat apoi de coaja si l-am blenduit bine impreuna cu 50 ml de suc de portocale si 50 ml de smantana pentru gatit apoi am pus amestecul pe foc mic, sa se mai reduca. Am obtinut un sos bunicel dar caruia ii lipsea totusi ceva. Ramane sa mai experimentez si sa vad cum il pot imbunatati.
Am servit o felie de beef wellington cu piure, sparanghel si rosii cherry si am stropit cu sosul de ardei gras.

La desert am ales sa fac un rissoto dulce, in care am amestecat pana nu mi-am mai simtit mana.

Ingrediente:

10 capsune
50 ml otet balsamic crema
50 ml suc de portocale
6-7 linguri zahar
4-5 frunze de menta
300 g orez de risotto
150 ml vin alb
50 g unt
800 ml lapte
200 ml smantana pentru frisca
un plic zahr vanilat
100 g ciocolata cu lapte

Preparare:

Am taiat capsunele sferturi, le-am amestecat cu 2-3 linguri de zahar, otetul si sucul de portocale si cateva frunze de menta si le-am pus la frigider sa se marineze.
Am topit untul intr-o tigaie incapatoare apoi am adaugat orezul si l-am calit cateva minute pana a devenit translucid. Am adaugat apoi vinul si am amestecat alte cateva minute pana s-a evaporat alcoolul. Am incalzit laptele impreuna cu smantana apoi am adaugat pe rand, cate un polonic peste orez, amestecand continuu. M-am oprit  cand orezul era facut dar inca al dente. Am adaugat cateva linguri de zahar, am amestecat pana s-a topit apoi am impartit orezul in doua parti. In prima am adugat zaharul vanilat iar in cealalta ciocolata, amestecand pana s-a topit. Am servit ambele feluri de risotto (vanilie si ciocolata) pe o farfurie intinsa (pentru ca doar pe astea le aveam disponibile pentru servit) si am adaugat deasupra cateva linguri de capsune marinate. Desi gustul era absolut demential dupa parerea mea, trebuie sa recunosc ca prezentarea nu a fost cea mai reusita. Sunt convinsa ca totul ar fi aratat mult mai bine intr-o farfurie adanca de paste sau intr-un pahar inalt. In orice caz timpul era pe terminate si chiar nu mai aveam chef  si nici inspiratie de platinguri deosebite.

   
    Ati obosit, nu-i asa? Si eu! Oricum, concluzia e ca tot acest maraton s-a terminat cu bine, intrucat am luat locul doi si prima medalie din viata mea :D. Locul intai a fost ocupat de un beef wellington (ne-am dat seama la sfarsit ca am preparat acelasi lucru) perfect gatit, roz si apetisant, pregatit de Cristina. Am ucat pe scena alaturi de Dezbracatu', in aplauzele tuturor si m-am simtit foarte foarte bine.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Va multumesc ca ati citit pana aici.

P.S: o parte din fotografiile de aici sunt realizate de Gabriel Chirica, www.instudio.ro
                                                                                                         yours truly, master chef wannabe,
                                                                                                                       Lavinia

Foie de veau a la Berlinoise

Pentru ca ni s-au terminat rezervele de hrana de prin frigider aseara am scos din congelator un pachet de carne de vita, cu gandul la un boeuf bourguignon. De dimineata am constatat insa ca in pachet era ficat de vitel si nu carne de vita, asa cum credeam eu. Tot raul spre bine, caci am pus in aplicare o reteta pe care vroiam de mult sa o incerc.

 Ingrediente:

800 g ficat de vitel
150 g bacon
1 ceapa rosie
4 linguri unt
50 ml vin alb
50 ml otet balsamic
3 mere
sare, piper

Preparare:

Pentru inceput am taiat baconul fasii subtiri si ceapa pestisori. Am pus baconul intr-o tigaie de teflon, fara grasime, si l-am lasat sa se rumeneasca apoi l-am scos pe prosoape de bucatarie. In grasimea ramasa am adaugat o lingura de unt si ceapa pe care am calit-o usor, cat sa se inmoaie. Intre timp am scos samburii merelor si le-am taiat felii grosute. Am adaugat merele peste ceapa si am mai lasat cateva minute sa se rumeneasca si ele usor. Am turnat vinul si otetul balsamic deasupra si am mai lasat 2-3 minute, cat sa se evapore si sa se concentreze sosul. Merele trebuie sa fie moi dar sa isi pastreze forma. Am adaugat si baconul prajit si am lasat deoparte.
Am spalat bine ficatul si l-am taiat in felii groase de 1,5 cm apoi l-am dat usor prin faina si l-am prajit in 2 linguri de unt, cate 2-3 minute pe fiecare parte. NU l-am sarat inainte pentru ca am vrut sa obtin un ficat fraged!
Cand ficatul era si el gata l-am amestecat cu merele , am presarat sare, piper si patrunjel deasupra si am savurat.

 Asta da pranz delicios si sanatos. Pofta buna!

O vara italiana - ep.3 Vitello tonnato

Am dat peste reteta asta intr-una dintre cartile de bucate pe care mi le-am cumparat recent si cum in mod intamplator aveam toate ingredientele la indemana m-am apucat de treaba. Zice-se ca reteta este la origine frantuzeasca dar ca italienii au preluat-o si ca acum a devenit traditionala in Piedmont. Desi prepararea dureaza cam 3 ore, nu avem mare lucru de facut, rabdarea fiind ingredientul de baza. Avand in vedere ca fierberea la foc mic s-ar putea sa creasca usor temperatura din bucatarie va recomand sa incercati reteta cat mai rapid, ca tot e o vreme de toamna tarzie afara.

 Ingrediente:

o bucata pulpa de vita(500-700g)
o ceapa
un morcov
o tija de apio sau o bucata de telina radacina
1 lingura de otet de vin alb
3 linguri ulei de masline
o conserva de ton in ulei (poate fi si fulgi)
2 linguri de capere
3 fileuri de ansoa
2 galbenusuri fierte, tari
sucul de la o lamaie
Preparare:
Pentru inceput legam pulpa de vita cu o sfoara de bucatarie astfel incat sa pastreze o forma rotunda frumoasa in timpul fierberii. O asezam intr-o oala impreuna cu ceapa curatata si taiata in jumatati, morcovul curatat si intreg si bucatile de telina. Eu am fiert aproapte 2,5 l de apa cu o lingura de sare de mare intr-o alta cratita apoi am turnat peste vita. Am adaugat o lingura de otet si una de ulei, am pus un capac si am dat focul la mic si le-am lasat sa bolboroseasca vreo 3 ore.

 Intre timp mixam tonul (daca e in ulei de masline pastrati 2-3 linguri din ulei daca nu scurgeti-l bine si mai adaugati voi 2 linguri de ulei) cu caperele, ansoa si galbenusurile pana obtinem o pasta uniforma. Adaugam si sucul de la o lamaie si lasam la frigider sa se imprieteneasca aromele.
Cand carnea de vita este gata oprim focul si o lasam sa se raceasca in supa. O feliem apoi subtire si o asezam pe o farfurie. Mai subtiem un pic sosul cu 2 linguri din supa in care a fiert carnea, il asezam deasupra si servim.

 Am obtinut o cina perfecta pentru o seara racoroasa de vara.

P.S.-nu aruncati supa, o puteti folosi pentru a aroma supe de legume sau ca fond pentru tocanite delicioase de vita. Turnati-o intr-o punga sigilabila si pastrati-o la congelator.

Chili con carne

Ieri mi-a fost o pofta de fasole bruna (sau saltareata, cum imi place mie sa ii spun) incat azi am cumparat o conserva uriasa de la Carrefour. Si cum le sta cel mai bine acestor boabe minunate decat intr-un aromat chili?

 Aveam reteta lui Jamie la loc de cinste in caietul cu retete, toate ingredientele in frigider asa ca m-am apucat de treaba. Jamie zice ca avem nevoie de:

Ingrediente:

2 cepe medii
2 ardei grasi rosii (eu am pus capia)
2 catei de usturoi
2 morcovi
2 tulpini de telina (am pus o bucatica de radacina)
500 g carne tocata de vita
2 conserve rosii in bulion (400g)
1 conserva de naut (200g)
1 conserva mare de fasole bruna (800g)
1 lingurita scortisoara
4-5 chili uscati
1 lingurita chimion
o legatura mica de coriandru
2-3 linguri ulei de masline
2 linguri otet balsamic
sare, piper.
sper ca nu am uitat nimic :D

Preparare:

Taiem care cum putem ceapa, morcovii, telina si usturoiul astfel incat sa obtinem cubulete cat mai mici. Eu le-am pus pe toate in mini robotul meu Kenwood si in 10 secunde erau cioburi.

Taiem si ardeiul cuburi mari (din cutit de data asta)  si le punem pe toate la calit in cea mai pare cratita din dotare impreuna cu uleiul de masline, scortisoara, chili si chimionul. Lasam pe foc cam 7 minute pana legumele incep sa se inmoaie si sa se rumeneasca usor, avand grija sa amestecam din cand in cand. Adaugam apoi fasolea scursa bine (eu o si clatesc un pic), nautul, rosiile si carnea tocata de vita, amestecand bine. Condimentam cu sare si piper si cu coditele de coriandru tocate marunt, pastrand frunzele deoparte pentru final. Adaugam otetul balsamic, turnam si o cana de apa apoi dam focul la mic spre mediu, punem un capac deasupra si lasam sa bolboroseasca vreo ora si sa scada sosul. Dupa ce a trecut si ora asta mai lasam inca o ora sub capac sa se imprastie aromele apoi savuram. De fapt mancarea asta e si mai buna a doua zi.

 La faza cu coriandrul eu nu am vrut sa risc asa ca am impartit mancarea in doua vase si am pus doar in una dintre ele coriandru tocat (nu ma impac deloc cu buruiana asta si nu am vrut sa risc sa stric toata afacerea). Nu-i rea nici varianta cu, de fapt nici nu se simte atat de tare, dar daca esti asa de inversunat ca mine il mirosi de la distanta.:D Data viitoare cred ca pun patrunjel, sa stiu o treaba. Cel putin am incercat.

Jamie zice sa mancam bunatatea asta cu tortilla, guacamole si iaurt, ba chiar cu orez fiet, cus cus sau cartofi copti. Mie mi se pare si asa destul de complexa incat m-am limitat la 2 linguri de iaurt si o bucata de paine proaspata.

N-a mai ramas nimic in farfurie. Ba da, coriandrul... puteti sa-l mancati voi daca va place! Pofta buna.

Saltimboca alla romana

Am gasit salvie verde zilele trecute in piata si inca de cand am cumparat-o aveam in plan reteta asta. Initial vroiam sa o fac cu piept de pui dar o schimbare in peisajul culinar e mereu binevenita asa ca am folosit pana la urma carne de vita, cum e de fapt si reteta originala. Rezultatul m-a multumit atat pe mine cat si pe Sorin, care am mancat un rulou si jumatate pana sa-si dea seama ca are de-a face cu niste "verdeata" deghizata. :D

 Ingrediente(pentru doua portii):
4 felii subtiri muschi de vita (eu am folosit steak minut Le Boucher de la Mega Image)
4 felii de prosciutto crudo
o mana de frunze de salvie
o ceasca de vin alb
50 g unt
2-3 linguri ulei de masline
4-5 ciuperci mari
10 rosii cherry
sare, piper

Preparare:

Saram si piperam muschiul de vita apoi asezam deasupra cate o felie de prosciutto apoi 2-3 frunze de salvie si rulam.
Prajim rulourile astfel obtinute un ulei plus 25 g de unt, intorcandu-le pe toate partile sa se rumeneasca usor. Cand sunt aproape gata adaugam in tigaie si rosiile cherry si vinul si mai lasam cateva minute sa se evapore alcoolul si sa se inmoaie usor rosiile. In alta tigaie calim in untul ramas ciupercile taiate in sferturi, pana devin aurii.

De parca n-ar fi fost de ajuns, am pus alaturi si o salata simpla de primavara si un pahar de vin. Buuunnn!

1 Martie

Cu toate ca nu a fost o zi de primavara in adevaratul sens al cuvantului, ziua de azi a fost foarte frumoasa pentru mine. A inceput cu martioare frumoase de la colegi (un scortisor de la Ioan si o pisica patrata de la Alex), a continuat cu lalele  si un pranz delicios la The Ark cu Sorin iar apoi cu un somn numai bun de dupa amiaza.
M-am trezit exact la timp pentru a prepara cina si pentru ca eu am fost rasfatata toata ziua m-am gandit ca ar trebui sa rasfat si eu pe cineva.
Asa s-a ales Dia cu o friptura de vita cu sos de vin rosu si piure cu parmezan.

Ingrediente:

600 g pulpa de manzat (muschi sau antricot ar fi si mai bun)
4 cartofi medii
o ceapa rosie
un pahar de vin rosu
o mana de cimbru proaspat
3-4 cubulete de unt (sa zicem 75 de grame)
4-5 linguri de ulei de masline
o mana de parmezan ras
sare,piper

Preparare:

Am taiat pulpa de manzat in doua bucati de aproximativ 5 centimetri grosime si am condimentat-o bine cu sare si piper. Am incins doua linguri de ulei intr-o tigaie, am adaugat friptura si am prajit-o la foc mare 7-8 minute, introcand-o pe toate partile ca sa capete o crusta frumoasa, rumena. Am scos-o si am lasat-o pe o farfurie, sa se odihneasca si sa se aseze sucurile. In uleiul ramas in tigaie am adaugat ceapa taiata marunt si cimbrul si le-am calit 2-3 minute pana s-au inmuiat.Am adaugat apoi paharul de vin si am lasat sa scada la jumatate. La sfarsit am adaugat si un cub de unt, am amestecat bine sa se incorporeze si am oprit focul.
Intre timp am curatat si taiat cartofii cuburi mici si i-am pus la fiert in apa cu sare. Cand s-au fiert(am verificat cu o furculita) i-am pasat si i-am amestecat cu parmezanul ras, 2 linguri de ulei de masline si doua cuburi de unt.
Am mancat cu salata verde cu lamaita si ne-a mai ramas cate o portie pentru pranzul de maine de la birou, respectiv gustarea de la facultate (sandvis delicios cu friptura,mustar, branza ceddar si ardei copt).
Bineinteles ca am avut si desert: strudel cu mere servit cu o lingura de iaurt.
Va doresc o primavara frumoasa!

Ossobucco aproape milanez

Dupa cum v-ati dat seama deja Gordon Ramsay e principala mea sursa de inspiratie in bucatarie lately. Asa s-a intamplat si cu acest Ossobucco Milanez la care visez de cand am primit cartea. S-a intamplat sa uit de el saptamani intregi dar cand am dat la Auchan peste bucatele perfecte de ossobucco am stiut ca a venit momentul. Mi-am permis sa modific un pic reteta chef-ului, nu pentru ca as stii eu mai bine ci pentru ca am vrut sa folosesc exact ingredientele pe care le aveam in momentul ala in frigider, fara a mai da o fuga pana la supermarket.
Pentru ossobucco cu piure de dovleac copt si gremolata facem asa:

Ingrediente:

4 bucati ossobucco vitel (sau rasol, adica sectiuni transversale prin pulpa, cu os in mijloc)
25 g faina alba
6 linguri ulei de masline
2 cepe
7 catei de usturoi
200 ml vin (reteta cerea alb sec dar eu mi-am luat libertatea de a folosi rosu sec)
3 fire de cimbru(am pus o lingura de cimbru uscat)
6 fire de rozmarin
1 frunza de dafin
225 ml pasta de tomate (am folosit o conserva de Cirio cubulete cu ierburi aromate)
250 ml supa de pui (am pus apa pentru ca supa adevarata de pui nu aveam si nici chef de cub)
o mana frunze de patrunjel
coaja rasa de la o lamaie
un dovleac (pe care l-am primit de la CD-thanks!)

Preparare:

Am dat bucatile de carne prin faina si le-am prajit in 3 linguri de ulei de masline pana s-au rumenit usor pe ambele parti. Le-am scos la o parte si am calit in uleiul ramas cele doua cepe tocate marunt impreuna cu 3 catei de usturoi maruntiti de asemenea.Cand acestea au fost rumene am adaugat vinul , cimbrul, frunza de dafin si 3 fire de rozmarin si am lasat sa scada la 2/3. Am adaugat apoi carnea inapoi in oala, am turnat deasupra conserva de rosii si o cana de apa, am lasat sa mai clocoteasca de cateva ori apoi i-am pus capacul si am bagat-o in cuptorul incins la 200 de grade. Am uitat de ea vreo doua ore.
Intre timp am curatat dovleacul si l-am taiat cuburi. L-am amestecat cu frunzulitele de la 3 fire de rozmarin, 3 linguri de ulei si 2 catei de usturoi taiati marunt si l-am dat la cuptor in ultimele 40 de minute din cele 2 ore necesare carnii. Cand s-a inmuiat l-am facut piure pasandu-l usor cu o furculita.
Am tocat marunt patrunjelul si catelul de usturoi ramas si le-am amestecat cu coaja rasa de lamaie, obtinand astfel gremolata, un fel de condiment traditional pentru ossobucco.
Aroma vinului mi-a invadat intrega casa si aproape ca nu mai aveam rabdare sa fotografiez farfuria inainte sa ma apuc sa mananc. E delicios!

Lasagna de duminica

Duminica este pentru mine ziua pranzului preparat in tihna si servit pe indelete alaturi de cei dragi. De cele mai multe ori lucrurile stau cam asa: eu ma trezesc pe la noua si incep sa rascolesc internetul, revistele si cartile de bucate in cautarea retetei perfecte. Cand o gasesc verific daca am toate ingredientele, ma duc sa le cumpar pe cele lipsa si ma apuc de treaba: curat, toc, calesc, amestec. In concluzie, murdaresc o multime de vase. Numai bine pentru ca pe la 11 se trezeste Sorin care vrand-nevrand trebuie sa le spele, sa duca gunoiul si sa ma mai ajute cu unele chestii care solicita mai mult muschii (sa rada parmezanul sau ciocolata). Cand terminam in sfarsit de gatit si ne pregatim sa ne asezam la masa se trezeste si Diana care vine, mananca si apoi se culca la loc.
Cam asa s-a intamplat si duminica, numai ca Diana nu a fost acasa iar eu am fost mai sadica decatd e obicei si l-am trezit pe Sorin ca sa mearga cu mine la Mega Image. M-a bombanit pe moment dar mi-a multumit trei ore mai tarziu cand a mancat doua portii de lasagna fierbinte si aromata.
Ingrediente:
800 g carne de vita tocata (eu am luat o bucata de carne fara grasime pe care am tocat-o acasa )
1 ceapa rosie
2 catei de usturoi
1 morcov
1 ardei capia
o bucatica de telina
2 ciuperci ratacite prin frigider
3 linguri de ulei de masline
o ceasca vin rosu
o cutie rosii cubulete in bulion Cirio
o cana suc de rosii de casa
busuioc, cimbru, oregano, piper dupa gust
un litru lapte
50 g unt
2 linguri de faina
un praf de nucsoara
2 maini mari de parmezan ras
o bila de mozzarella
15 foi de lasagna
Preparare
Am inceput cu prepararea sosului ragu pentru ca dureaza cel mai mult. Am dat telina si morcovul pe razatoarea mica, am tocat ceapa, usturoiul si ardeiul cubulete si ciupercile lamele. Am pus intr-o cratita incapatoare, neaderenta, uleiul impreuna cu ceapa si usturoiul si am lasat cateva minute la foc mic sa se inmoaie. Am adaugat apoi telina si morcovul rase, am amestecat si le-am mai lasat si pe acestea vreo 3 minute sa se inmoaie si sa se caramelizeze usor. Am pus apoi carnea tocata, am dat focul un pic mai mare si am amestecat pana cand carnea s-a schimbat la culoare si s-a desfacut in bucatele mici, omogene. Am turnat apoi cescuta de vin rosu si am asteptat 4-5 minute sa se evapore tot alcoolul si sa mai scada lichidul din cratita. Au urmat ardeiul si  ciupercile si doua minute mai tarziu rosiile in bulion si sucul de rosii. Am condimentat cu sare, piper, cimbru, oregano si busuioc si am lasat sa fiarba la foc mic aproximativ o ora.
Intre timp am preparat sosul Bechamel: am topit intr-o tigaie 50 g de unt apoi am adaugat deodata cele doua linguri de faina amestecand bine cu telul ca sa nu se formeze cocoloase. Am adaugat apoi laptele cald si am amestecat bine cu telul pe foc mic pana ce s-a legat un sos fin de consistenta unei smantani. Am condimentat cu piper si nucsoara.
Cand ambele sosuri au fost gata nu mi-a mai ramas decat sa asamblez lasagna. Am pus in tava un strat de sos Bechamel apoi un strat de foi, un strat de sos ragu, un strat de bechamel si parmezan ras. Am repetat de patru ori (foaie-ragu-bechamel-parmezan) iar deasupra ultimei foi nu am mai pus decat bechamel si parmezan. Am acoperit cu folie de aluminiu si am dat la cuptorul incins la 180 de grade pentru aproximativ 40 de minute (am verificat cu o furculita si cand a intrat usor foile erau gata) apoi am intepartat folia, am adaugat un strat de felii de mozzarella si am mai lasat 5 minute sa se rumeneasca. Am mancat o portie pe nerasuflate si inca o jumatate in tihna, savurand fiecare bucatica. Le-am dus doua portii lui Roze si lui Cristi, una a lua-o Dia azi la birou iar cealalta...Ei bine, nimeni nu stie ce s-a intamplat cu ultima portie.

Supa foarte rosie de vita cu legume verzi

Din seria "afara ninge linistit si-n casa arde...plita" am facut azi o supa de vita numai buna pentru zile reci de iarna.Apropo de iarna, trebuia sa cobor ca sa iau morcovi dar mi-a fost prea frica sa infrunt gerul asa ca am adaptat la ce am avut prin frigider.

Ingrediente:

500 g carne de vita

o ceapa mare

o radacina de patrunjel

o bucata de telina(cat de mare vreti voi, in functie de cat de tare va place telina)
un ardei gras verde

o ceasca de mazare congelata
o ceasca de fasole verde congelata

o legatura de marar

un borcan mare de suc de rosii(sau bulion-eu am avut facut in casa de mami)

sare,piper

Preparare:

Am tocat carnea cubulete mici si am pus-o la fiert in aproximativ 4 litri de apa cu sare. I-am luat spuma si apoi am adaugat ceapa tocata marunt,radacina de patrunjel, ardeiul si telina cubulete. Le-am fiert impreuna si dupa vreo 10 minute am adaugat si fasolea si mazarea. Am mai lasat pe foc pana carnea si legumele erau patrunse(15-20 de minute) apoi am adaugat bulionul,mararul tocat marunt si piperul. Dupa alte 2-3 minute si tot atatea clocote am oprit focul si am mancat cu un ardei iute rau.

Tonight's special

...Boeuf Bourguignon!Again.Vorba cantecului: i just can't get enough