Despre dragoste si nu numai.

!Atentie, desi cheesy aceasta postare nu este despre mancare. Daca va e foame cautati in alta parte.

Ca scriu pe blog din an in Paste nu mai e deja niciun mister. Ca am de fiecare date scuze nici atat.:)
Anul asta a fost plin de evenimente fericite, de plecari si de tot felul de activitati care nu au prea lasat loc pentru altceva.
Din mai am devenit oficial doamna Nedelea si suntem pe ultima suta de metri cu pregatirile pentru nunta care va avea loc in august.
Ne-am dorit ca lucururile sa se desfasoare repede pentru ca dupa 10 ani stiam deja ce vrem si nu mai aveam rabdare pana la anul.
Asa ca pe 22 februarie he popped the question, pe 27 mai am facut cununia civila iar pe 20 august avem nunta.

Pana acum lucrurile au mers ca pe roate cu organizarea, am apelat la toti prietenii pentru diverse servicii si sper sa mearga bine pana la capat.
Despre nunta o sa va povestesc in septembrie, daca va intereseaza.
Cununia civila a fost in cadru restrans, doar cu familia si prietenii apropiati si a fost foarte bine asa.
La primarie am serbat cu sampanie si mini eclere de la French Revolution apoi am fost cu familia la Trattoria Boungiorno la Victoriei unde nam avut un separeu doar pentru noi iar seara am iesit cu prietenii la o bere la un restaurant de cartier. Ne-am bucurat de fiercare moment desi a plouat cu galeata si toata lumea a glumit pe seama noastra ca vom intoarce banii cu lopata.:)) Amen to that!

Cu tinutele a fost simplu de tot. Eu am gasit o super rochita la Mini Prix (thanks Prajiturela pentru tips!) iar Sorin un costum de la Zara. Sandalele si pantofii i-am luat de la Anna Cori iar restul accesoriilor le aveam deja.
Cu buchetul ne-a ajutat un prieten care a inteles exact ce mi-am dorit iar fotografiile le-a facut o alta prietena si o doamna de la primarie.

De coafura s-a ocupat Mihai, cel care ma tunde pe mine de 10 ani incoace iar de machiaj o colega draguta a lui de la Belle Sophia.
Simplu, relaxat si fara emotii. In afara de cele dinaintea marelui DA, of cors!
Ceea ce imi doresc sa reusim si cu nunta.

Fingers crossed si daca mai am timp pana atunci incerc sa revin si cu niste retete.
Suntem intr-o perioada de salate si sucuri ale caror fotografii le gasiti pe pagina de facebook si la care sper sa reusesc sa scriu si retetele macar acolo daca nu pe blog.
Gata, ma duc sa termin bagajul pentru ca plecam in Balcic sa il sarbatorim pe Sorin.
V-am pupat!

                                                                                                                                     Yours truly,
                                                                                                                                        Mrs. Nedelea

Trebuie sa vorbim despre Grecia

Anul asta am fost pentru a treia oara in Grecia dar n-am scris niciodata nici un cuvintel despre asta aici pe blog. Sunt de altfel multe lucruri pe care le-am facut si locuri pe care le-am vazut si despre care nu am scris, dar Grecia parca merita mai mult de atat.
M-am indragostit de tara asta in urma cu patru ani, atunci cand am vizitat-o pentru prima oara. Am fost intr-o vacanta de vis in Corfu unde mi-am dat seama ca plaja inseamna mai mult decat nisip fin si sezlonguri aliniate la soare.

Am inteles ca plaja inseamna si stanci albe si pietricele colorate si golfuri ascunse de privirile turistilor si ca albastrul vine in atatea nuante incat e greu sa te hotarasti care iti place mai mult.

M-am bucurat de ospitalitatea grecilor, de zambetele lor sincere si i-am invidiat pentru pacea cu care isi traiesc viata. Si nu in ultimul rand, m-am indragostit iremediabil de bucataria greceasca. La o mica taverna din Paleokastritsa am mancat cea mai buna caracatita si cel mai bun peste spada din viata mea, iar tzatziki a devenit sosul meu preferat.

Ca sa nu mai spun ca desertul venea intotdeauna din partea casei.

Anul urmator am ales Creta si desi statiunea nu a fost cea mai inspirata varianta (am stat in Malia, care este un fel de Ibiza) am reusit sa ne bucuram si aici de plaje minunate si mancaruri traditionale.

Cel mai mult mi-au placut plajele de pe insula Chrissi, cu cel mai fin si auriu nisip si cea de la Balos.

Drumul pana acolo ne-a costat o jumatate de zi dar nisipul cu reflexii roz, apa in cele mai frumoase nuante de turcoaz si barul la care puteai ajunge doar prin apa m-au convins ca acolo e paradisul.

Mi-a placut mult in Heraklion si m-am indragostit de Rethimnon, unde m-as intoarce cu prima ocazie.

Am abuzat si aici de peste si fructe de mare dar am adaugat pe lista preferatelor iepurele gatit incet, ardeii si rosiile umplute si orez si musacaua delicioasa cu vinete si strat gros de bechamel.

Anul trecut am luat o pauza. Nu pentru ca ne-am fi saturat de Grecia, ci pentru ca ni se facuse dor de Spania.

Anul asta insa nu am mai rezistat. Am ales sa mergem in Lefkada si bine am facut. Opririle obligatorii la Salonic au usurat drumul si au prelungit vacanta iar cele 7 nopti pe insula au fost mult prea putine.

Am avut cea mai frumoasa si linistita cazare intr-un varf de deal si nu ne-am saturat de privelistea care ni se intindea in fata ochilor.

Dintre plaje ne-am indragostit de Agiofili, Porto Katsiki dar si de micutele Afteli si Amousa unde am facut snorkeling direct de pe colac si am pescuit stele de mare.

Am avut parte de cele mai frumoase apusuri, de cele mai gustoase masline si de cei mai buni calamari prajiti, de care am abuzat cu placere in fiecare zi.

                                                     apus de pe terasa restaurantului Rachi

Ne-am odihnit in hamac la cea mai frumoasa taverna si am inchis marea in ochi cat sa ne ajunga pentru cel putin un an.

Eu una sunt cu mintea si cu sufletul tot acolo si abia astept sa ma intorc. Cum sa nu iubesti Grecia?

Concurs cu paella si amintiri spaniole cu gust de usturoi

     Nu stiu ce faceti voi in weekendurile de toamna dar stiu ca eu le astept cu mare nerabdare. Sambata e zi de curatenie, de gatit bunatati la cuptor, citit si vizionat ultimele episoade din serialele preferate. Cand si cand ma mai apuca nostalgia si rafoiesc sau sortez fotografii din vacante, planuiesc unele noi iar daca sunt cu adevarat harnica scriu si pe blog. :D.

      Duminica mancam de obicei in oras apoi mergem la film sau la o piesa de teatru si la un ceai cu prietenii. Intr-una din aceste iesiri am profitat de invitatia celor de La Rambla si am domolit dorul de vacanta cu o portie delicioasa de paella.

    Asta vara am mancat paella la mama  ei acasa, la Valencia, si desi nu sunt mare fan orez mi-a placut foarte mult combinatia cu fructe de mare sau cu carnita frageda de iepure. Ba mai mult decat atat, am avut grija sa imbunatatesc reteta cu un pahar de sangria pe care l-am varsat din greseala in tava cu paella pe care o asteptasem o ora. :).
   

      Aveam deci termen de comparatie, iar paella de la Rambla nu m-a dezamagit. Am incercat cate un pic din toate sortimentele si am declarat castigatoare varianta cu fructe de mare. Foarte mult mi-au placut si calamarii pane si painea prajita cu usturoi si sos de rosii din care am mancat cantitati impresionante in vacanta noastra pe taramuri iberice. M-am bucurat sa gasesc atat de aproape de casa gustul de care m-am indragostit vara asta (cand mancarea a luat locul obiectivelor turistice si unde am facut o obsesie pentru pimientos do padron si gambas al ajillo) si simt ca nu va mai trece mult pana la urmatoarea intalnire cu deliciosii calamari. Mai mult decat atat, imi doresc sa va ispitesc si pe voi sa incercati minunata bucatarie spaniola, fie ca vreti sa va amintiti de o vacanta petrecuta acolo sau sa va deschideti apetitul catre o destinatie care cu siguranta nu va va dezamagi.

     Prin urmare incepem azi un mic concurs in urma caruia puteti castiga o paella cu fructe de mare pentru 4 persoane, oferita de restaurantul La Rambla. Pentru a va inscrie va rog sa  dati like paginilor de Facebook La Rambla si Bucatar sub acoperire si sa imi lasati un comentariu in care sa imi ziceti ce fel de mancare spaniola va place cel mai mult sau ce ati dori sa incercati dar nu ati avut inca ocazia. Castigatorul va fi ales cu ajutorul Random.org si anuntat duminica viitoare pe blog iar acesta va putea beneficia oricand de premiu, cu o rezervare telefonica inainte.
    Haideti, abia astept sa vad de ce imi faceti pofta!

                                                                                                       yours truly, spanish food lover,
                                                                                                                                      Lavinia

Despre Israel, cu drag!

     In mai am fost in vacanta in Israel. Nu era pe lista de prioritati dar pentru ca un bun prieten locuieste in Tel Aviv cu ocazia unei burse de studii am zis ca e un moment bun sa ii facem o vizita si sa ne largim orizonturile. Si bine am facut! Amestecul de culturi si traditii, modernitatea Tel Avivului si istoria care se simte la tot pasul in Ierusalim, atmosfera de vacanta si mancarea, o, mancarea ne-au facut sa ne indragostim de tara asta atat de ciudata si sa vrem sa ne intoarcem. Nu ma pricep deloc la politica si nici la istorie, nu stiu a cui este dreptatea in conflictul asta care nu se mai termina dar nu pot sa nu ii admir pe evrei pentru modul in care si-au pastrat sute de ani traditiile si limba in afara unor granite. Imi doresc doar ca totul sa se termine cu bine, ca oamenii dragi care sunt acolo sa fie in siguranta si ca toata lumea sa poata ajunge macar o data in locul asta minunat si sa incerce cea mai buna mancare pe care am mancat-o vreodata.
     Israelienii au un respect aparte pentru mancare, folosesc cu talent putinele legume pe care le produc, condimenteaza cu atentie si sunt foarte generosi. Am mancat aici cele mai bogate brunchuri, cel mai bun humus si falafel si nenumarate salate delicioase.
     Dar sa incepem cu inceputul:
     De cum am pus piciorul in Tel Aviv ne-am oprit sa luam masa, ca doar nu era sa incepem sa vizitam pe stomacul gol. Am comandat shakshuka, un mic dejun traditional cu oua coapte in sos de rosii cu legume si am primit o tigaie de fonta aburinda inconjurata de o multime de alte bunatati: salate de mai multe feluri, unt, sos de iaurt, tahini, paine, dulceata, suc de portocale, cafea. Oamenii astia nu se joaca cu mancarea!

    Am luat apoi la picior orasul, ne-am pierdut se stradutele inguste din vechiul Jaffa, am facut o plimbare pe faleza si o baie in mare apoi ne-am oprit la un restaurant hip de pe malul marii pentru un pahar de vin si o portie de peste la gratar. De aici nu am poze cu mancarea pentru ca era destul de intuneric si nu am vrut sa imi bat capul cu setarile aparatului dar nu imi amintesc sa fi mancat ceva care sa nu fie bun.

      A doua zi ne-am indreptat catre Ierusalim unde prima oprire a fost un mic restaurant traditional unde nu se servea decat humus. au am luat unui cu seminte de pin care a venit insotit de falafel si de o salata de rosii cu patrunjel si de pita calda. Vai ce pofta mi s-a facut!

    Am colindat apoi cele patru cartiere ale orasului (arab, crestin, armenian, evreiesc), am baut suc de rodii proaspat stors si am negociat pentru cele cateva suveniruri pe care le-am luat, am mancat un fel de sarmale traditionale armeniene apoi ne-am intors in Tel Aviv.

     A treia zi am fost in excursie organizata la Marea Moarta si Masada si din pacate ofertele de masa nu au fost prea bogate, dar un kebab delicios tot am mancat. M-a impresionat in mod deosebit desertul care se intinde cat vezi cu ochii, povestile despre beduini si legenda cetatii Masada.

     La intoarcere am zis sa ne oprim in Tel Aviv pentru o masa ca lumea si asa am avut parte de cea mai tare experienta culinara din toata vacanta. Pe faleza trecusem de cateva ori pe langa restaurantul The old man and the sea la care era intotdeauna coada si am zis ca trebuie sa fie ceva la mijloc. Ne-am asezat cuminti la rand si dupa vreo 15 minute am fost chemati si asezati inauntru la o masa. Pana sa ne dezmeticim si sa cerem un meniu un chelner grabit ne-a adus o carafa imensa de limonada si a aruncat-o pe masa. Noi incercam sa ii spunem ca nu am comandat nimic si ca a gresit masa dar el a plecat imediat si ne-a lasat cu ochii in soare. Pentru ca ne era sete, am baut.:D Dupa 5 minute apare un alt chelner si pana sa ii cerem noi meniul si sa il intrebam ce ne recomanda a inceput sa ne arunce pe masa vreo 20 de castronele cu 20 de salate si sosuri diferite si un castron cu lipie calda.

    Pentru ca locul e destul de mare si de aglomerat iar nu am reusit sa ii cerem meniul asa ca a plecat si am ramas cu masa plina, nestiind ce se intampla. Pentru ca ne era foame, am mancat.:D : salata de vinete, de quinoa, falafel, humus, iaurt cu castraveti, varza, nicinumaistiu. Am zis ca daca tot sunt pe masa, ce sa facem, sa ne uitam la ele? Abia dupa vreo 10 minute am primit si meniul din care ne-am lamurit in cele din urma cum sta treaba: aveau mai multe variante de fel principal iar aceste salate erau din partea casei. Am comandat niste peste cu cartofi prajiti si ne-am vazut de treaba. Partea cea mai amuzanta a venit insa cand Sorin a intrebat daca mai putem primi o portie de humus pentru ca era atat de bun. Chelnerul s-a uitat amuzat la noi, ne-a luat toata castroanele goale si ne-a adus altele pline in loc. Iar treaba asta s-a mai repetat de cateva ori, pentru ca ne tot dadea tarcoale si cand vedea ca mai terminam ceva facea refill. A trebui sa ne certam cu el ca sa il oprim si sa mai lasam un locsor si pentru felul principal. Bineinteles ca am mancat si pestele, ca era prajit si dulce si delicios, ba am mai primit din partea casei si ceai cu menta si gogosele cu miere si le-am mancat si pe alea. Asta da ospat!

    Cea de-a patra zi a fost rezervata orasului Haifa, cel mai muncitoresc oras dintre toate orasele Israelului. De fapt aici se spune ca in timp ce Ierusalimul se roaga, Tel avivul petrece, Haifa munceste. Iar lucrul asta se vede. Orasul este destul de linistit insa are cateva cartiere foarte frumoase, pline de verdeata si cu o vedere panoramica asupra marii iar gradinile Bahai sunt minunate dar din pacate accesibile publicului doar partial.

    Am mancat si aici pe saturate: un fel de chiftea de vita si oaie coapta in sos de tahini, orez cu fructe de mare si inca niste chestii de care nu imi mai aduc aminte.

    Cert e ca dupa fiecare masa simteam ca explodam dar nici nu ne puteam opri pentru ca mancarea era foarte gustoasa. Ne-am intors devreme in Tel Aviv si am luat cina la un restaurant iatlienesc unde am mancat cele mai bune paste cu hribi si castane coapte, pizza delicioasa, paste cu ragu de pui si fructe de mare.

    Ultima zi a fost dedicata exclusiv lenevelii, nu ca am fi intrat in vreun muzeu pana atunci. Am luat micul dejun la Benedict, un restaurant simpatic al carui meniu cantine doar variante pentru micul dejun, dar pe care le poti manca la orice ora.

    Am dat o tura apoi prin piata, am dormit cateva ore pe plaja apoi am mancat iar ceva italienesc si surprinzator de bun. Prietenul nostru Cosmin ne-a dus apoi intr-un loc foarte misto de pe bulevardul Rothschild unde am mancat cele mai bune deserturi cu ciocolata. Cred ca am stat o jumatate de ora sa ma hotarasc si apoi bineinteles ca am mancat de la toata lumea din farfurie. Ce n-as da sa existe astfel de locuri si in Bucuresti!

    Ce mi-a placut cel mai mult legat de mancare e ca am mancat la fel de bine oriunde ne-am asezat si nu a fost nevoie sa ne uitam pe Trip advisor nici macar o data. Pur si simplu nu aveai cum sa dai gres, iar gandul asta a contribuit extrem de mult la atmosfera de vacanta. Am fost palcut surprinsa si de faptul ca foarte multa lume intelege si vorbeste romaneste si ca multi dintre ei au rude si prieteni in Romania. M-au uimit contrastele, viteza cu care conduceau soferii de autobuz, multitudinea autostrazilor, amabilitatea oamenilor si atmosfera de vacanta. Sper sa ne intoarcem cat de curand! Shalom!

                                                                                                         yours truly, food and travel lover, 
                                                                                                                                                Lavinia

Draga Budapesta,

    Tarziu, asa cum v-am obisnuit, revin cu povestea despre Budapesta si GastroArt. Mereu imi promit sa fiu mai punctuala dar niciodata nu imi reuseste. Imi place sa cred ca mi-e greu sa povestesc despre lucrurile frumoase imediat dupa ce se intampla pentru ca vreau sa le pastrez cat mai mult pentru mine, sa le savurez si sa descos fiecare amintire. Ei bine, asa si cu Budapesta. Intr-un cuvant, a fost mirific! In mai multe cuvinte, cititi in continuare.
    Se facea ca am decolat din Bucuresti intr-o luni dimineata, cu noaptea in cap si ca o ora si jumatate mai tarziu aterizam intr-o Budapesta la fel de incinsa. Despre experianta primului zbor cu mini-avioanele Tarom nu vreau sa va spun prea multe, pentru ca ar insemna sa va stric bucuria lecturii. Cert e ca am ajuns cu bine dus intors si asta e tot ce conteaza.

Prajituri cu nuca si sirop de artar si o poveste intarziata

      Povestea asta vine cu o intarziere nepermis de mare, avand in vedere ca lucrurile pe care le voi relata mai jos s-au petrecut in februarie, de Dragobete ca sa fim mai exacti. Se facea ca Stefana si Ioana de la Lumea Retetelor aveau chef de dulciuri si de intins la povesti si ca s-au gandit ca ar fi frumos sa ne intalnim. Evident ca nu le-am dezamagit si ca m-am prezentat la ora exacta cu o reteta numai buna pentru ocazia asta.

Am avut ocazia sa gatesc intr-o bucatarie adevarata de restaurant, in cadrul hotelulul Pullman Bucuresti si am fost impresionata de priceperea si daruirea oamenilor care lucreaza acolo.

     Eu m-am rezumat la o soingura reteta dar Ioana s-a dat de 3 ori peste cap si a pregatit tarte cu prune si cheesecake cu ciocolata. Iar pe langa astea au mai fost si niste cupe delicioase cu fructe pregatite de Chef Bucsa. La sfarsit ne-am retras in restaurantul Barbizon, am savurat prajiturile, am baut cate un espresso delicios si ne-am intins la povesti.

    Si ca sa nu plecati de aici cu mana goala, va las mai jos reteta prajiturii pe care am gatit-o. Mie nu mi-a iesit tocmai cum trebuia, probabil datorita faptului ca am folosit forme prea mici si ca nu am stabilit corect temperatura si timpul de coacere in cuptorul profesional al restaurantului. Voi faceti insa cum scrie mai jos si nu se poate sa nu va iasa. Prajiturile se numesc Self saucing maple pecans cakes (sincer, nu stiu cum as putea traduce asta) si reteta este preluata de aici.http://www.topwithcinnamon.com/2012/11/self-saucing-maple-pecan-cake.html

Ingrediente:

1/2 cup unt

1/3 cup zahar brun

1 ou

1 1/4 cup faina

1/4 lingurita praf de copt

1/2 cup lapte

1 cup nuci (pecan la modul ideal dar si nucile romanesti sunt la fel de bune)

1/2 cup sirop de artar

2 linguri zahar brun

1/4 lingurita sare

2 lingurite amidon

1 1/3 cup apa fierbinte

Preparare:

Preincalziti cuptorul la 180 de grade si ungeti cu unt 6 vase mici din ceramica(ramekins).

Topiti untul apoi amestecati-l cu 1/3 cana zahar brun, oul, faina, praful de copt si laptele pana se omegenizeaza. Adaugati nucile tocate si puneti compozitia in vasele de ceramica (2-3 linguri in fiecare).

Intr-o craticoara amestecati siropul de artar, cele doua linguri de zahar brun, sarea si amidonul. Adaugati apa fierbinte si amestecati bine. Turnati siropul peste aluatul anterior si dati la cuptor 20-30 d eminute pana ce o scobitoare introdusa in mijloc iese curata dar prajiturile sunt inconjurate de sirop. Serviti imediat, cu frisca sau cu inghetata.

3 ani de blog si un concurs

Dragii mei,

       Azi blogul de fata implineste 3 ani. Nu-mi dau seama exact cum a trecut timpul dar stiu sigur ca acum sunt mult mai bogata. E minunat sa ai o pasiune si sa observi cum cresti, de la an la an.

       Voi pastra nostalgiile insa pentru postarea urmatoare, unde se va lasa cu tort si multumiri. Acum insa vreau sa va povestesc despre un concurs ce se va desfasura in zilele urmatoare pe blog. Nici daca imi propuneam nu se aranjau asa de bine lucrurile! Ei bine, eu si Transavia va provocam sa gatiti ceva cu piept de pui (poate fi orice reteta va trece prin cap sau, daca nu aveti inspiratie, poate fi reteta mea cu piept de pui si rodii reinventata)  si sa imi trimiteti reteta si o fotografie cu preparatul final pe adresa bucatarsubacoperire@gmail.com. Eu voi admira cu atentie fotografiile trimise de voi, le voi publica pe toate pe blog si voi alege castigatorul, fix peste o saptamana. Transavia va oferi premiul, si anume un robot de bucatarie Ufesa PA5200.

Ce ziceti, incepem primavara cu entuziasm?

                                                                                                             cu drag, yours truly, 3-year-old,

                                                                                                                      bucatar sub acoperire

Dilema omnivorului

       Dupa cum puteti vedea in bara din dreapta a blogului, la cuvinte cheie, in familia asta se consuma multa carne de pui. Iar cand spun multa, nu ma refer atat la cantitate cat la faptul ca atunci cand mancam carne ea este in 75% din cazuri de pui. Restul procentelor se impart intre peste (undeva la 20%), vita(4%) si  porc (mai putin de 1%). Ei bine, nu va ganditi acum ca informatiile astea sunt precise si ca am stat sa calculez, cu pixul in mana, ce si cum se intampla. Totul este ochiometric.

      Cineva a avut insa curiozitatea sa intrebe, sa contorizeze si sa enunte rezultatele. Este vorba despre Transavia, liderul pietei romanesti a carnii de pasare. Ei au realizat in octombrie 2012 un studiu bazat pe o grila de interviu, la care au participat 600 de respondenti din mediul urban cu varste intre 18-64 de ani. Scopul studiului a fost acela de a vedea care sunt tendintele de consum ale romanilor, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ.        
         Voi cat de des consumati carne? Si daca o faceti, ce fel de carne consumati, cum o preparati? Sunt curioasa sa aflu mai multe despre preferintele voastre, comentati s’il vous plait.

      Ce au aflat din asta? Cam asa: acum stim ca peste 65,5% dintre romani consuma carne de pui aproape zilnic. Dintre acestia, 77% consuma carne de pui din magazine iar restul din gospodariile proprii. Din punct de vedere cantitativ este vorba in medie  de 2-3 kilograme carne de pui/luna, pieptul de pui fiind preferat de catre 79% dintre consumatori. Variantele de preparare mentioneaza supele, ciorbele si gratarele ca fiind cele mai populare preparate din pui iar pranzul este momentul preferat al zilei pentru consumul acestora.         Bineinteles ca s-a pus si intrebarea de ce carne de pui si nu alt fel de carne? Conform acestei cercetari 70% dintre respondenti considera acest tip de carne sanatos datorita continutului scazut de colesterol.  Cu toate ca stiu acest lucru, 57% dintre participanti si-ar dori sa afle mai multe despre carnea de pui:
     “In ultima perioada s-au tot vehiculat informatii conform carora carnea de pui din comert contine hormoni de crestere si antibiotice. Acest lucru reprezinta un mare neadevar in conditiile in care legislatia europeana interzice administrarea in hrana pasarilor a fainurilor de origine animala, aditivilor alimentari si hormonilor de crestere. Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara pentru Siguranta Alimentelor a implementat aceasta legislatie inca din anul 2007. Carnea de pui din comert este sanatoasa si respecta standardele de calitate si normele legislative europene si internationale. Carnea reprezintă principala sursă de proteine de calitate din alimentaţie.  Cu toate acestea, se recomandă variantele mai slabe cu conţinut variabil de grăsimi,  precum carnea de pui. Pe lângă aportul de proteine, carnea de pui conţine minerale şi vitamine extrem de benefice pentru sănătate” declară Prof.Dr. Nicolae Hâncu, specialist nutriţie.           
        Astfel, pe langa preocuparea de a pune la dispozitia consumatorilor cele mai naturale si proaspete produse, care sa stea la baza unei nutritii bogate în proteine, compania Transavia isi propune sa mentina un contact direct cu dorintele si alegerilor consumatorilor romani, venind in intampinarea acestora cu sfaturi utile pentru un regim de viata sănătos. Compania mentine un dialog permanent cu consumatorii prin intermediul interfetelor online (website - www.transavia.rohttp://www.transavia.ro/ şi Facebook - http://www.facebook.com/TransaviaToateCeleBune), unde prezinta acestora beneficiile alimentatiei pe baza de carne de pui, dar si recomandari pentru o dieta armonioasa.

Rasfat la Bistro Jaristea

     Imi doream sa ajung la Bistro Jaristea de ceva timp pentru ca ma ispitise Papu mai demult dar inca nu-si facuse timp pentru asta. Norocul a fost ca s-a intors roata si in loc sa ma invite el pe mine, l-am invitat eu pe el. De fapt, am fost invitati amandoi de catre managerul locatiei si evident ca am raspuns cu un mare DA, VENIM.

    Toate astea s-au intamplat cu o saptamana in urma, dar cum procrastination is my middle name si cum ultimele zile au fost atat de obositor de pline si frumoase nu mi-am facut timp sa descarc fotografiile ca sa va pot arata exact despre ce vorbesc.
     Buuunn. Si ne-am infintat intr-o seara ploioasa de joi la Bistro Jaristea, dupa mici peripetii in ceea ce priveste aparatul foto, pentru ca cineva uitase sa puna la incarcare bateria. Ne-am bucurat sa gasim un loc de parcare exact in fata cladirii (au cateva locuri rezervate pentru clienti) iar eu am beneficiat de ajutorul unui domn dragut care m-a ajutat sa cobor din masina si m-a condus cu umbrela pana la intrare. Deja ma simteam rasfatata, si asta nu e putin lucru! Inauntru am fost condusi la o masa mai retrasa, ca sa putem vorbi si fotografia si da in stamba. Mi-a placut asta, cu mentiunea ca am tanjit un pic dupa o alta masa, de doua persoane, de unde aveam si o vedere de ansamblu asupra localului.

     Cat ne-am familiarizat cu meniul si am studiat atent toate fotografiile feluilor de mancare s-au perindat in jurul nostru mai multi chelneri foarte amabili care ne-au adus paine si vin.

     Nu stiu daca fotografiile ne-au ajutat sa alegem sau mai mult ne-au incurcat, cert e ca pana la urma ne-am hotarat la urmatoarele.
Eu:
tartar de somon

 piept de rata cu ratatouille si piure de cartofi

 Sorin:
rulada de cascaval afumat

 piept de curcan cu pere caramelizate

     Vinul a fost o recomandare din partea ospatarului dar nu-mi permit sa fac vreun comentariu in ceea ce-l priveste intrucat gustul meu nu este suficient de educat in acest sens. Cert e ca a fost rosu, demisec, siraz parca si ca mi-a placut.
     Tartarul de somon a fost bunicel, dar nu m-a impresionat in mod deosebit. Sunt de parere ca ii lipsea putina aciditate si oleaca de picanteala. Pieptul de rata a fost fraged si delicios, ratatoiulle aromat si cu o textura perfecta iar piureul fin.
     Sorin insa, a dat lovitura! Nu stiu cum face ca, desi eu sustin ca ma pricep la gatit si mancat, el comanda intotdeauna cele mai bune chestii la restaurant. Aperitivul lui, o rulada de cascaval afumat cu bucatele mici de sunca si rondele de ceapa rosie a fost genial. Un fel de branza cu slana si ceapa dusa la un alt nivel. singurul lucru care nu mi-a placut a fost ketchup-ul de pe farfurie, care dupa parerea mea nu avea ce cauta acolo. I-am spus asta ospatarului care ne-a servit si mi-a spus ca in mod normal trebuia sa fie un sos de rosii de casa, dar care lipsea la acel moment. Cred ca era mai bine sa nu-l mai puna deloc si gata.
     Felul principal, piept de curcan cu pere intr-un sos dulceag, caramelizat a fost insa revelatia serii. Carnea era frageda de se rupea cu firculita iar sosul delicios si addictive. Am lins farfuria, la propriu.
     La desert am luat amandoi o portie de profiterol, pentru ca deja nu mai puteam sa ne ridicam de pe scaune. A fost bun.

     Inainte de plecare am facut un tur al localului impreuna cu seful de sala. Cladirea are doua etaje si este impartita in mai multe camere care comunica relativ larg intre ele. Totul iti da o senzatie de liniste si eleganta, lucru subliniat si de muzica live (cand am fost noi canta cineva la pian dar am inteles ca poate fi si vioara).

     Ospatarii sunt prea amabili iar meniul este bine ales si se schimba in functie de sezon. Va recomand sa mergeti aici pentru o seara romantica in doi, o intalnire de afaceri sau o cina cu parintii. Am inteles ca organizeaza si evenimente asa ca nu ezitati sa faceti o vizita daca va pregatiti de un botez sau o aniversare. Iar daca locuiti sau lucrati in zona cred ca e bine sa stiti ca puteti comanda un meniu delicios de pranz.
Una peste alta, a fost o seara reusita in doi, un b-day premiere asa cum imi place mie sa zic. Voi ati fost la Bistro Jaristea? Cum vi s-a parut?