Tarta cu spanac si crusta de ovaz si susan

     Ieri am facut cea mai buna tarta sarata cu spanac din toata viata mea de bucatar. Si tineti cont ca afirmatia asta vine din partea unei persoane careia nu-i place spanacul. Deloc!
     Totul a pornit de la o provocare din partea unei colege care nu mancase nimic facut de mine si care si-a dorit in mod deosebit o tarta cu spanac.
     Dupa cautari prin carti si pe internet am dat peste reteta asta de care m-am indragostit iremediabil pentru ca sparanghel si pentru ca susan in crusta.:D Cand eram la jumatatea retetei am constatat ca dureaza mai mult decat imi planificasem eu asa ca am ajustat un pic modul de preparare si ingredientele pentru a ma incadra in timpul disponibil si bine am facut. Reteta dupa care m-am insiprat e vegana dar eu am inlocuit tofu cu branza telemea si am adaugat un ou, dar voi o puteti respecta intocmai daca tineti post.
     Ce mi-a placut cel mai mult a fost crusta crocanta in care uleiul de masline a luat locul untului. Cred ca voi folosi reteta asta de crusta de multe ori de acum incolo.

Ingrediente:
pentru 6 portii, timp de preparare 1 ora 30 minute, 6 portii
Pentru crusta
3 linguri seminte de susan
1/2 cana fulgi de ovaz
1 cana faina integrala
1/2 lingurita praf de copt
3/4 lingurita sare
1/2 lingurita piper
1/3 cana apa
1/3 cana ulei de masline
Pentru umplutura
1 lingura ulei de masline
1 ceapa medie
2-3 catei de usturoi
15 fire sparanghel
400 g spanac
2-3 linguri vin alb
sucul de la 1/4 lamaie
1 lingura otet de mere
1 ou
100 g branza telemea
cimbru, oregano proaspete sau uscate
fulgi de chili
1 lingurita seminte de chimen
sare, piper

Preparare:
     Am inceput cu prepararea crustei. Pornim cuptorul sa se incalzeasca la 180 de grade si coacem semintele de susan si ovazul cateva minute pana devin aurii. Le mixam apoi intr-un robot cu faina, condimentele si praful de copt apoi adaugam uleiul si apa si mixam pana obtinem un aluat faramicios. Intindem aluatul intr-o tava de tarta de 20-25 cm diametru incercand sa acoperim si marginile. Eu l-am intins direct cu mana, in tava. Dam apoi aluatul la cuptor 10 minute, ca sa ramana crocant si sa nu se inmoaie de la umplutura.
      Pentru umplutura calim in ulei ceapa tocata marunt, usturoiul si sparanghelul tocat in bucatele de 2-3 cm. Cand acestea s-au inmuiat adaugam spanacul si mai lasam pe foc cateva minute. Adaugam vinul si mai lasam un minut sa se evapore alcoolul. Amestecam apoi compozitia obtinuta cu branza faramitata, oul si restul condimentelor. Turnam compozitia peste crusta si mai coacem 30 de minute pana se incheaga si se rumeneste usor.
     Au mancat din tarta asta vreo 6 persoane si toate s-au declarat multumite. Incercati-o acum cat sunt pline pietele de spanac si spuneti-mi sum vi s-a parut.

P.S.: daca puneti la socoteala ca tarta asta e plina de vitamine si fibre atunci nu va ramane altceva de facut decat sa o incercati

                                                                                                                      yours truly, spinach hater,                                                                                                                                                  Lavinia

Tarta cu pere si dileme culinare

    Reteta asta este unul dintre experimentele nereusite facute in incercarea de a reduce cat mai mult grasimile de origine animala din alimentatie. Se facea ca aveam pofta de o tarta cu crusta crocanta si crema frangipane dar ca nivelul coleserolului era mult prea mare si untul in capul listei de alimente interzise. Cum cu pofta nu te pui am scotocit prin dulapuri si am inlocuit cam tot ce s-a putut pana am ajuns la urmatoarea lista de ingrediente.

Ingrediente:

4-6 portii, timp de preparare 30 minute
175 g faina de orez
75 g unt de cocos
1ou
40 g migdale
30 g zahar
30 g unt de cacao
1 lingura cacao
2 pere

Preparare:

     Pentru inceput am mixat in vasul robotului faina de orez cu untul de cocos rece (solid), taiat cuburi, pana am obtinut o compozitie nisipoasa. Am adaugat un strop de apa sperand sa se formeze un aluat dar degeaba. M-am gandit ca un galbenus ar fi un bun lipici asa ca l-am adaugat si pe el si am mai mixat un pic. Am obtinut un fel de aluat pe care l-am intins direct in tava, cu mainile.
     Separat am batut oul cu zaharul apoi am adaugat migdalele, cacaoa si untul de cacao topit fortat la cuptor si apoi lasat sa se raceasca la temperatura camerei. Am turnat compozitia peste aluat apoi am feliat perele si le-am pus artistic deasupra. Toata tarasenia a mers la cuptor la 180 de grade, pentru 20 de minute or so.

     Am lasat-o apoi sa se raceasca in tava, am pudrat-o cu zahar pudra si am pozat-o. La sectiune insa, s-a rupt filmul: tarta mea s-a rupt in sute de bucatele care numai bune de fotografiat nu erau. Eufemistic vorbind, putem spune ca am obtinut un aluat foarte fraged.:D
     Mi-am zis ca aspectul nu conteaza asa ca m-am infipt cu lingura in ea si am fost usor dezamagita de textura nisipoasa si de gustul de amidon al crustei. Am cules cateva felii de pere de deasupra si am raschetat crema frangipane apoi am abandonat tarta pe masa, in ideea ca o voi arunca mai tarziu. N-am mai apucat sa fac asta pentru ca intre timp, cineva, nu dam nume, persoane in viata, a mancat si ultima firimitura. Si mai mult decat atat, mi-a si zis ca i-a placut. E clar ca gusturile nu se discuta, dar chiar in halul asta?

     Acum, ce vreau sa va zic de fapt: voi ati mai folosit faina de orez? Si daca da, cum s-a comportat? V-a placut gustul? Cum credeti ca ar putea fi salvata reteta de mai sus (excluzand bineinteles varianta incare folosim faina de grau si unt normal in compozitie)?