Am inceput povestea asta de vreo 4 ori si de tot atatea dati am abandonat-o. Motivele principale au fost lipsa de timp, lipsa de chef si lipsa de inspiratie. Nu neaparat in aceasta ordine. Nu stiu ce as mai putea sa va povestesc din ce nu ati citit deja la
Andreea,
Antonina sau
Brandusa. Vad ca nici
Catalina n-a povestit inca nimic, cred ca nici ea nu-si gaseste cuvintele.
Un lucru e sigur: pot sa confirm ca a fost exact asa cum au spus fetele, ba chiar mai misto. Pot sa va zic ca ele sunt foarte simpatice, si ca ne-am simtit foarte bine impreuna, in ciuda diferentelor de varsta. Oamenii din restaurant ne-au comparat cu actritele din Sex and the City si nu pot sa zic ca nu m-am simtit bine cand au spus-o (desi eu as zice mai degraba food and the city :D).
Iar rolurile au fost cam asa: Carmen- sefa gastii, organizatoare apriga si indispensabila fara de care as fi ramas in Milano dupa ce mi-am aruncat biletul de avion la gunoi :D, Brindusa- a se citi exact asa cum se scrie (asta e o mica gluma interna, nu m-am putut abtine), colega de camera a lui Carmen si mancator profesionist de inghetata, Cata- fotograf pasionat si neobosit, mare amatoare de carti de bucate si gadgeturi de bucatarie, Anto-fotograf si elev sarguincios (a notat toate ingredientele preparatelor de la Cube, precum si vinurile in timp ce eu m-am multumit sa le mananc si sa le beau, hic!) si last but not least, Andreea- colega de camera si de grupa mica si de povesti in varful patului pana spre dimineata. Cu asa o companie, nu se putea sa nu ma simt bine.
Nu stiu daca stiti dar mie imi ia ceva pana ma imprietenesc cu omu' si ma desfasor in toata splendoarea. Ei bine, in vacanta asta perioada asta a fost destul de scurta. Dupa ce m-am obisnuit sa nu ii mai vorbesc lui Carmen la persoana a II-a plural lucrurile au devenit chiar simple. Iar petrecerea in pijamale cu gorgonzola, rosii uscate la soare, prosciutto si vin cumparate de la supermarket a fost exact ce trebuia ca sa imi dezlege limba si sa imi arat adevarata personalitate. :D
Cred ca e inutil sa va povestesc cum am petrecut vreo 4-5 ore in magazine cu ingrediente si ustensile de bucatarie si poate si mai multe in magazine cu pantofi, rochite si cosmetice. A fost dezmat, ce sa mai.
Si totul a culminat cu o seara magica la inaltime, unde ne-am rasfatat cu sampanie si nu-mai-stiu-cate feluri de vin, toate aromate de nu ma mai puteam opri.
Si mancarea a fost buna, da, n-am zis deja asta? Nu stiu cum e treaba cu steaua aia Michelin dar bucatarul ala chiar stie sa gateasca. Desi foarte simple in aparenta retetele lui demonstrau o tehnica excelenta si o asociere interesanta a ingredientelor.
Am avut asa:
-mai multe feluri de paine proaspat coapta (cu malai, cu masline verzi, cu migdale) servita cu ricotta
1. un fel de sushi reinventat cu ton tras usor la tigaie, invelit intr-o foita subtire de toast si servit cu wasabi si ricotta cu ghimbir- a fost asa de ispititor incat m-am gandit sa ii fac poza abia dupa ce il mancasem. Deci n-am!
2. scoici Saint Jaques cu truge negre su cus cus cu legume- delicat si cu o aroma intensa.
3.o supa de spanac, peste alb (Sole) si migdale. Daca nici nenea asta n-a reusit sa ma faca sa-mi placa spanacul gatit e clar cu nu e nici o sansa.
4.taglioni cu ton si sos rustic de rosii cu capere si ceapa rosie- mi-a placut in mod deosebit, pentru aroma dulceaga a rosiilor care mi-a adus aminte de supele pe care le mancam in copilarie
5.sepie la gratar cu legume sotate in unt si sos de cerneala de sepie- a fost bun dar nu m-a impresionat in mod deosebit, sosul mi s-a parut ca avea o consistenta ciudata.
6. caprioara medium-rare cu radicchio, ragu de caprioara si un finishing touch de cafea proaspat macinata. Genial! A fost felul meu preferat din toata seara si visez la el de atunci. Combinatia carne de caprioara- cafea este geniala (sigur merge si cu vita) si vrea sa o reproduc cat de curand. Intrebarea e de unde iau eu acum friptura de caprioara?
7.desert cu crema de ciocolata alba cu cardamom, sorbet de clementine si biscuiti de gris- fin si aromat, in texturi si arome contrastante dar care se imbinau foarte armonios.
Cam asta a fost! Despre vinuri nu pot sa va spun mare lucru, pentru ca, care va sa zica, le-am baut. Daca sunteti mai curiosi din fire vedeti si voi la Anto ca v-am zis ca ea si-a luat notite.
Dupa asa o cina copioasa a urmat o repriza de povesti pe terasa hotelului, un somn scurt si un zbor si mai scurt catre Roma. Aici am bifat repejor cat mai multe puncte de interes (as zice ca cel mai important a fost piata Campo dei Fiori de unde mi-am luat sare afumata si pasta de trufe si portocale rosii de Sicilia),
am stat la soare si am mancat inghetata
si am aruncat monezi in Fontana di Trevi.
A urmat un zbor cu usoare turbulente si intoarcerea la temperaturile si zapezile din Bucuresti. Dar daca n-ar fi, nu s-ar povesti! Si pentru asta trebuie sa va multumesc!
