Va aratam zilele trecute pe Facebook o fotografie cu o bezea uriasa si va amenintam cu ceva spectaculos. Pavlova cred ca ati mai vazut destule, asa ca nu cred ca va lasati prea usor impresionati. Am si eu vreo doua retete pe blog, daca asta va intereseaza (aici si aici).
Ce mi s-a parut mie demn de luat in seama a fost de data asta crema. O cremosenie delicioasa care merge in orice tort sau tarta sau care poate fi mancata ca atare.
Ingrediente
pentru 6 portii, timp de preparare 15 minute, usor
100 g ciocolata(eu am avut una cu cafea care s-a potrivit la fix)
75 g zahar (cred ca mergea mai putin)
2 oua
250 g mascarpone
Preparare
Intr-un castron asezat deasupra unui vas in care firbe apa (bain-marie) am topit ciocolata. Am adaugat apoi zaharul si ouale si am continuat sa aestec cu un tel pana s-a topit zaharul si crema s-a ingrosat (vreo 5 minute). Am transferat amestecul cald in vasul mixerului si l-am lasat sa bata crema incre vreo 8-10 minute pana s-a racit. Am adaugat apoi mascarpone si am mai lasat 30 de secunde sa se incorporeze. Am lasat apoi la frigider sa se intareasca (cel putin o ora).
Am asezat apoi crema peste bezea, am decorat in graba cu capsuni si am devorat. Poza e facută cu telefonul pentru ca nu eram acasa si ne grabeam sa ajungem la o petrecere. Incercati sa o ignorati si sa incercati crema. You will thank me!
Yours truly, pavlova eater,
Lavinia
iunie 12, 2016
mai 22, 2016
Crumble vegan cu capsuni
Daca tot v-am invitat in bucataria mea haideti sa si gatim ceva.
Dulcele asta e genul de desert pe care il fac atunci cand mi-e lene sa ma duc pana la Mega Image dupa oua si cand am un soi de fructe care mi se strica-n frigider. De data asta s-a intamplat sa fie niste capsuni nu prea dulci, care aveau nevoie de ceva care sa le puna in valoare. Mi-am amintit ca am in dulap un borcan de unt de cocos de la Republica Bio si asta a fost. In loc de alunele de padure puteti folosi alte nuci iar in loc de zahar orice alt indulcitor va place (miere, sirop de artar, agave, Green Sugar) si sa mai zica cineva ca nu putem manca ceva bun fara sa ne mustre constiinta.
Ingrediente
pentru 2 portii, timp de preparre 30 minute, foarte usor
300 g capsuni
2 lg zahar brun
2 lg fulgi de ovaz
4 lg alune de padure zdrobite
2 lg unt de cocos
Preparare
Capsunile se spala si se taie in sferturi apoi se amesteca cu o lingura de zahar si se lasa deoparte.
In vasul mic al robotului de bucatarie se amesteca rapid fulgii de ovaz, nucile, untul de cocos si o lingura de zahar pana se obtine o compozitie sfaramicioasa. Se pun capsunile in doua vase mici de tip ramekin, se presara deasupra aluatul si se dau la cuptor 25 minute la 180 de grade.
Se mananca fierbinti, iar daca nu sunteti la dieta puteti adauga si o cupa de inghetata de vanilie deasupra (sau daca sunteti va recomand din tot sufletul Ice Crime!)
Informatii nutritionale:
321 kcal/portie; 40 g CH, 18 g Grasimi, 5 g proteine, 8 g fibre.
Yours truly,
desserts lover, Lavinia
Dulcele asta e genul de desert pe care il fac atunci cand mi-e lene sa ma duc pana la Mega Image dupa oua si cand am un soi de fructe care mi se strica-n frigider. De data asta s-a intamplat sa fie niste capsuni nu prea dulci, care aveau nevoie de ceva care sa le puna in valoare. Mi-am amintit ca am in dulap un borcan de unt de cocos de la Republica Bio si asta a fost. In loc de alunele de padure puteti folosi alte nuci iar in loc de zahar orice alt indulcitor va place (miere, sirop de artar, agave, Green Sugar) si sa mai zica cineva ca nu putem manca ceva bun fara sa ne mustre constiinta.
Ingrediente
pentru 2 portii, timp de preparre 30 minute, foarte usor
300 g capsuni
2 lg zahar brun
2 lg fulgi de ovaz
4 lg alune de padure zdrobite
2 lg unt de cocos
Preparare
Capsunile se spala si se taie in sferturi apoi se amesteca cu o lingura de zahar si se lasa deoparte.
In vasul mic al robotului de bucatarie se amesteca rapid fulgii de ovaz, nucile, untul de cocos si o lingura de zahar pana se obtine o compozitie sfaramicioasa. Se pun capsunile in doua vase mici de tip ramekin, se presara deasupra aluatul si se dau la cuptor 25 minute la 180 de grade.
Se mananca fierbinti, iar daca nu sunteti la dieta puteti adauga si o cupa de inghetata de vanilie deasupra (sau daca sunteti va recomand din tot sufletul Ice Crime!)
Informatii nutritionale:
321 kcal/portie; 40 g CH, 18 g Grasimi, 5 g proteine, 8 g fibre.
Yours truly,
desserts lover, Lavinia
mai 21, 2016
Noua casa a bucatarului sub acoperire
Va scriu in sfarsit din noua casuta/bucatarie si trebuie sa recunosc ca mi-a fost dor de voi si de blog. Ultimele luni (sau aproape un an) au fost pline de schimbari minunate si inca nu imi vine sa cred cat de norocoasa sunt. La sfarsitul anului trecut am reusit sa ne mutam in casa noastra, dupa cautari care au durat mai bine de un an. Am ales un apartament cu bucatarie deschisa si desi am avut retineri la inceput sunt foarte multumita de alegerea facuta. E adevarat ca mirosul de friptura persista destul de mult dar nu e ca si cum gatesc gratar in fiecare zi. Daca aveti vreo recomandare de hota/filtru de aer eficient astept cu nerabdare.
Ce imi place e ca in felul asta petrecem mai mult timp impreuna. Sorin se odihneste in coltul lui preferat iar eu gatesc si povestim ce am facut peste zi.
Alegerea mobilei de bucatarie a fost activitatea mea preferata, dar m-a si tinut cu sufletul la gura cateva luni bune. Dupa ce am colindat ma multe showroomuri si targuri de mobila i-am ales pe cei pe care ii vizitasem primii si anume Fronte Group (click pe link pentru mai multe poze si informatii despre mobila). M-a impresionat aspectul showroomului si profesionalismul angajatilor si desi pretul depasea un pic bugetul mi-am urmat instinctul si bine am facut. Bucataria a iesit exact pe gustul meu, materialele sunt de calitate si totul se integreaza foarte bine cu celelalte elemente din living.
Am ales un model fara manere pe o nuanta de gri cu un blat termorezistent de culoarea nisipului si niste insertii galbene, care se porivesc de minune cu fotoliul de care va povesteam mai sus. Fotoliul asta de la IKEA a fost prima piesa de mobilier pe care am cumparat-o pentru ca m-am indragostit de culoarea si de forma lui si apoi am construit totul in jurul lui. Stiu, suntem nebuni!
Masa am luat-o tot de la IKEA si scaunele au fost initial unele de lemn tot de la ei dar cand am ajuns cu ele acasa m-am razgandit si am comandat modelul asta de la Somproduct. De cand le-am luat le-am vazut in cel putin 10 baruri/restaurante dar asta nu le face mai putin simpatice sau comode pentru mine.
Luna martie mi-a adus cel mai frumos ajutor, un Kitchen Aid la care visam de mult. Am stat vreo 3 nopti ca sa ma hotarasc asupra culorii dar pana la urma cred ca am ales bine.
Luna aprilie mi-a adus o alta realizare, de data aceasta pe plan profesional, si anume terminarea rezidentiatului si promovarea examenului de specialitate. Acum sunt intr-o perioada de tranzitie, astept diploma de medic specialist si apoi ma apuc de treaba.
Intre timp a venit vara, sezonul nuntilor e in toi si nu peste mult timp ne pregatim de o vacanta in Toscana si de una in Provence si Coasta de Azur.
As zice ca a fost un an bun, voi nu? Sper sa avem la fel de mult noroc si in viitor si sa reusesc sa imbin job(urile) cu hobbyurile si vacantele astfel incat sa scriu din ce in ce mai des pe aici.
Fingers crossed!!
Ce imi place e ca in felul asta petrecem mai mult timp impreuna. Sorin se odihneste in coltul lui preferat iar eu gatesc si povestim ce am facut peste zi.
Alegerea mobilei de bucatarie a fost activitatea mea preferata, dar m-a si tinut cu sufletul la gura cateva luni bune. Dupa ce am colindat ma multe showroomuri si targuri de mobila i-am ales pe cei pe care ii vizitasem primii si anume Fronte Group (click pe link pentru mai multe poze si informatii despre mobila). M-a impresionat aspectul showroomului si profesionalismul angajatilor si desi pretul depasea un pic bugetul mi-am urmat instinctul si bine am facut. Bucataria a iesit exact pe gustul meu, materialele sunt de calitate si totul se integreaza foarte bine cu celelalte elemente din living.
Am ales un model fara manere pe o nuanta de gri cu un blat termorezistent de culoarea nisipului si niste insertii galbene, care se porivesc de minune cu fotoliul de care va povesteam mai sus. Fotoliul asta de la IKEA a fost prima piesa de mobilier pe care am cumparat-o pentru ca m-am indragostit de culoarea si de forma lui si apoi am construit totul in jurul lui. Stiu, suntem nebuni!
Masa am luat-o tot de la IKEA si scaunele au fost initial unele de lemn tot de la ei dar cand am ajuns cu ele acasa m-am razgandit si am comandat modelul asta de la Somproduct. De cand le-am luat le-am vazut in cel putin 10 baruri/restaurante dar asta nu le face mai putin simpatice sau comode pentru mine.
Luna martie mi-a adus cel mai frumos ajutor, un Kitchen Aid la care visam de mult. Am stat vreo 3 nopti ca sa ma hotarasc asupra culorii dar pana la urma cred ca am ales bine.
Luna aprilie mi-a adus o alta realizare, de data aceasta pe plan profesional, si anume terminarea rezidentiatului si promovarea examenului de specialitate. Acum sunt intr-o perioada de tranzitie, astept diploma de medic specialist si apoi ma apuc de treaba.
Intre timp a venit vara, sezonul nuntilor e in toi si nu peste mult timp ne pregatim de o vacanta in Toscana si de una in Provence si Coasta de Azur.
As zice ca a fost un an bun, voi nu? Sper sa avem la fel de mult noroc si in viitor si sa reusesc sa imbin job(urile) cu hobbyurile si vacantele astfel incat sa scriu din ce in ce mai des pe aici.
Fingers crossed!!
august 09, 2015
Trebuie sa vorbim despre Grecia
Anul asta am fost pentru a treia oara in Grecia dar n-am scris niciodata nici un cuvintel despre asta aici pe blog. Sunt de altfel multe lucruri pe care le-am facut si locuri pe care le-am vazut si despre care nu am scris, dar Grecia parca merita mai mult de atat.
M-am indragostit de tara asta in urma cu patru ani, atunci cand am vizitat-o pentru prima oara. Am fost intr-o vacanta de vis in Corfu unde mi-am dat seama ca plaja inseamna mai mult decat nisip fin si sezlonguri aliniate la soare.
Am inteles ca plaja inseamna si stanci albe si pietricele colorate si golfuri ascunse de privirile turistilor si ca albastrul vine in atatea nuante incat e greu sa te hotarasti care iti place mai mult.
M-am bucurat de ospitalitatea grecilor, de zambetele lor sincere si i-am invidiat pentru pacea cu care isi traiesc viata. Si nu in ultimul rand, m-am indragostit iremediabil de bucataria greceasca. La o mica taverna din Paleokastritsa am mancat cea mai buna caracatita si cel mai bun peste spada din viata mea, iar tzatziki a devenit sosul meu preferat.
Ca sa nu mai spun ca desertul venea intotdeauna din partea casei.
Anul urmator am ales Creta si desi statiunea nu a fost cea mai inspirata varianta (am stat in Malia, care este un fel de Ibiza) am reusit sa ne bucuram si aici de plaje minunate si mancaruri traditionale.
Cel mai mult mi-au placut plajele de pe insula Chrissi, cu cel mai fin si auriu nisip si cea de la Balos.
Drumul pana acolo ne-a costat o jumatate de zi dar nisipul cu reflexii roz, apa in cele mai frumoase nuante de turcoaz si barul la care puteai ajunge doar prin apa m-au convins ca acolo e paradisul.
Mi-a placut mult in Heraklion si m-am indragostit de Rethimnon, unde m-as intoarce cu prima ocazie.
Am abuzat si aici de peste si fructe de mare dar am adaugat pe lista preferatelor iepurele gatit incet, ardeii si rosiile umplute si orez si musacaua delicioasa cu vinete si strat gros de bechamel.
Anul trecut am luat o pauza. Nu pentru ca ne-am fi saturat de Grecia, ci pentru ca ni se facuse dor de Spania.
Anul asta insa nu am mai rezistat. Am ales sa mergem in Lefkada si bine am facut. Opririle obligatorii la Salonic au usurat drumul si au prelungit vacanta iar cele 7 nopti pe insula au fost mult prea putine.
Am avut cea mai frumoasa si linistita cazare intr-un varf de deal si nu ne-am saturat de privelistea care ni se intindea in fata ochilor.
Dintre plaje ne-am indragostit de Agiofili, Porto Katsiki dar si de micutele Afteli si Amousa unde am facut snorkeling direct de pe colac si am pescuit stele de mare.
Am avut parte de cele mai frumoase apusuri, de cele mai gustoase masline si de cei mai buni calamari prajiti, de care am abuzat cu placere in fiecare zi.
apus de pe terasa restaurantului Rachi
Ne-am odihnit in hamac la cea mai frumoasa taverna si am inchis marea in ochi cat sa ne ajunga pentru cel putin un an.
Eu una sunt cu mintea si cu sufletul tot acolo si abia astept sa ma intorc. Cum sa nu iubesti Grecia?
M-am indragostit de tara asta in urma cu patru ani, atunci cand am vizitat-o pentru prima oara. Am fost intr-o vacanta de vis in Corfu unde mi-am dat seama ca plaja inseamna mai mult decat nisip fin si sezlonguri aliniate la soare.
Am inteles ca plaja inseamna si stanci albe si pietricele colorate si golfuri ascunse de privirile turistilor si ca albastrul vine in atatea nuante incat e greu sa te hotarasti care iti place mai mult.
M-am bucurat de ospitalitatea grecilor, de zambetele lor sincere si i-am invidiat pentru pacea cu care isi traiesc viata. Si nu in ultimul rand, m-am indragostit iremediabil de bucataria greceasca. La o mica taverna din Paleokastritsa am mancat cea mai buna caracatita si cel mai bun peste spada din viata mea, iar tzatziki a devenit sosul meu preferat.
Ca sa nu mai spun ca desertul venea intotdeauna din partea casei.
Anul urmator am ales Creta si desi statiunea nu a fost cea mai inspirata varianta (am stat in Malia, care este un fel de Ibiza) am reusit sa ne bucuram si aici de plaje minunate si mancaruri traditionale.
Cel mai mult mi-au placut plajele de pe insula Chrissi, cu cel mai fin si auriu nisip si cea de la Balos.
Drumul pana acolo ne-a costat o jumatate de zi dar nisipul cu reflexii roz, apa in cele mai frumoase nuante de turcoaz si barul la care puteai ajunge doar prin apa m-au convins ca acolo e paradisul.
Mi-a placut mult in Heraklion si m-am indragostit de Rethimnon, unde m-as intoarce cu prima ocazie.
Am abuzat si aici de peste si fructe de mare dar am adaugat pe lista preferatelor iepurele gatit incet, ardeii si rosiile umplute si orez si musacaua delicioasa cu vinete si strat gros de bechamel.
Anul trecut am luat o pauza. Nu pentru ca ne-am fi saturat de Grecia, ci pentru ca ni se facuse dor de Spania.
Anul asta insa nu am mai rezistat. Am ales sa mergem in Lefkada si bine am facut. Opririle obligatorii la Salonic au usurat drumul si au prelungit vacanta iar cele 7 nopti pe insula au fost mult prea putine.
Am avut cea mai frumoasa si linistita cazare intr-un varf de deal si nu ne-am saturat de privelistea care ni se intindea in fata ochilor.
Dintre plaje ne-am indragostit de Agiofili, Porto Katsiki dar si de micutele Afteli si Amousa unde am facut snorkeling direct de pe colac si am pescuit stele de mare.
Am avut parte de cele mai frumoase apusuri, de cele mai gustoase masline si de cei mai buni calamari prajiti, de care am abuzat cu placere in fiecare zi.
apus de pe terasa restaurantului Rachi
Ne-am odihnit in hamac la cea mai frumoasa taverna si am inchis marea in ochi cat sa ne ajunga pentru cel putin un an.
Eu una sunt cu mintea si cu sufletul tot acolo si abia astept sa ma intorc. Cum sa nu iubesti Grecia?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)















