Risotto cu dovleac si cateva ganduri de inceput de an

     La multi ani dragilor! Imi revin incet incet din amorteala catigata in concediul prelungit si incerc sa pun in practica rezolutiile de an nou.
     Pentru ca 2013 a fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am avut, pentru ca mi-e teama ca 2014 sa nu ma arunce in cealalta extrema, simt nevoia sa fac planuri si sa ma tin de ele. In 2013 am trait mai mult offline decat online (ceea ce va doresc si voua), am calatorit mai mult decat ma asteptam si am cunoscut o multime de oameni noi, dintre care unii mi-au devenit prieteni. Am reusit sa ma bucur de putinul timp liber, sa pastrez legatura cu prieteni vechi si dragi si sa invat o multime de lucruri noi. Din acest motiv imi doresc pentru 2014 mai multa determinare, mai mult echilibru si curaj pentru a pune in practica lucrurile la care visez.
     Revenind la blogul de fata rezolutia este sa mananc cat mai sanatos, in portii adecvate si cu cat mai putina carne. Nu stiu de unde a venit chestia asta, poate are Andie o explicatie, dar un lucru e sigur: vreau sa incerc cat mai multe retete vegetariene si sa cresc aportul de legume in alimentatie.
     Saptamana asta am avut doua zile in care nu am mancat deloc carne, una in care mi-am propus si una in care s-a intamplat pur si simplu. Nu zic ca voi renunta de tot la ea, nici nu imi propun asta, dar o schimbare de genul asta cred ca e bine venita.
     Acum, daca stiti macar un lucru despre mine, acela e ca iubesc bucataria italiana. "Nici un an fara o vacanta in Italia" pare sa fi fost mottoul ultimilor ani si sper ca asta sa nu se schimbe prea curand. Ce nu stiti insa e ca, pe cat de mult iubesc pastele si rosiile uscate si pizza si inghetata italiana, pe atat de mult nu imi place risotto. Nu stiu de ce, pur si simplu nu e pentru mine. Il asociez cumva cu pilaful pe care il mancam in copilarie si din pacate refuz sa ii mai dau sanse.

     Asa se face ca aveam in dulap o punga de orez arborio cumparata din Milano si ca nu o desfacusem inca. In lipsa de paste si ajutata de prezenta unui dovleac placintar care avea sa mai indulceasca lucrurile l-am provocat pe Jamie si i-am dat orezului o ultima sansa.

     Inutil sa va povestesc ca risotto-ul asta cu dovleac a fost delicios pentru gustul meu amator de dulce dar ca ceilalti membri ai familiei l-au considerat un desert. Treaba e ca am mancat singura aproape toata oala si ca acum sunt pregatita sa incerc si variantele cu sparanghel si mazare sau mere si nuci.
Ingrediente:
pentru 4 portii, timp de preparare 1 ora, dificultate medie
1/2 dovleac placintar de aprok 1 kg
1/2 lingurita scortisoara
2 chili uscati
sare de mare, piper proaspat
2 linguri ulei de masline
4 linguri unt
700 ml supa de pui (reteta ca aici, dar fara galuste:D)
o ceapa mica
2-3 tulpini de telina
300 g orez pentru risotto(eu am avut Arborio)
125 ml vin alb sec
50 g parmezan ras
100 g gorgonzola
Preparare:
     Pentru inceput se  cresteaza dovleacul, se unge cu o lingura de ulei si se condimenteaza bine cu sare, piper, scortisoara si chili. Se da la cuptor la 175 grade pana se inmoaie.

     Intre timp se toaca ceapa si telina marunt si se calesc intr-o lingura de ulei si una de unt pana se inmoaie. Se adauga orezul si se mai lasa pe foc 1-2 minute pana devine sticlos. Adaugam apoi vinul, dam focul mai mare si lasam sa fiarba pana s-a evaporat alcoolul iar orezul are acum o aroma delicioasa.

      Incepem apoi sa adaugam cate o lingura de supa de pui si a amestecam pana cand supa e absorbita si arezul devine cremos. Va dura cam 20-30 de minute. E important ca orezul sa isi pastreze totusi textura, sa fie aldente. Cand dovleacul e copt il desprindem cu o lingura de pe coaja si il adaugam in orez.

     Oprim focul, adaugam untul ramas, parmezanul si gorgonzola, amestecam si lasam sa se imprieteneasca aromele apoi servim. Jamie a garnisit cu frunze de salvie prajite in unt insa eu nu am avut asa ca am sarit cu totul peste ele. A fost bun si asa dar cred ca e si mai bun cu ele.

    Daca va place risotto sunt sigura ca va veti indragosti de reteta asta. Daca nu, sunt la fel de sigura!
Dati o sansa lucrurilor care nu va plac si veti fi surprinsi. Let's have a great year!

                                                                                                               yours truly, italian food lover,                                                                                                                                                Lavinia

Perfect Christmas morning

     Dimineata de Craciun incepe intotdeauna cu o felie generoasa de tort (sau poate doua) si cu o cana de cafea cu frisca proaspata, asa ca ziua de ieri nu putea sa faca exceptie.

     Azi insa am simtit nevoia sa mananc ceva mai sanatos dar consistent in acelasi timp. Asa ca mi-am amintit de reteta perfecta de scrambled eggs a lui Gordon Ramsay la care apelez de fiecare data cand vreau sa mananc ceva bun dimineata. O felie de paine de casa prajita si o salata de rosii cherry cu avocado s-au potrivit de minune in poveste. Ca sa nu mai zic ca am mancat totul in varful patului, savurand noul meu serial preferat: The Mindy project.
     This is what i call a perfect Christmas!
                                                                                                   
                                                                                                      Your truly, breakfast lover, Lavinia 

P.S.= nu va lasati pacaliti, urmeaza traditionala felie de tort si cana de cafea ca doar o data-i Craciunul!

Rudolf the rednose reindeer

     Pentru mine sarbatorile de iarna inseamna mancare traditionala pregatita de oricine altcineva numai de mine nu. Mami pregateste toate porcariile posibile (tobe, lebar, carnati, sarmale, friptura) iar o matusa ne face cel mai bun tort cu nuca si smantana din lume (pun eu mana o data si odata si pe reteta!) incat mie nu imi mai ramane decat sa mananc. Cateodata pregatesc salata bouef insa cel mai mult imi place sa fac fursecuri sau casute de turta dulce sau alte bomboane decorative.

     Anul asta am ales aceste cake-pops in forma de ren la care visam de mult si de care imi aminteam intotdeauna dupa trecerea Craciunului. De data asta am fost mai pe faza si le-am pregatit exact la timp. Iar ca surpriza sa fie si mai placuta am renuntat la reteta pe care o gasisem si am facut in schimb un salam de biscuiti exact ca in copilarie (reteta e de aici).

Ingrediente:
pentru 20 portii, timp de preparare 2 ore, usor
270 g biscuiti cu unt
50 g ciocolata neagra
130 g unt
50 g cacao
125 g zahar
4-5 linguri lapte
o sticluta esenta de rom
pentru decor:
ciocolata neagra(eu am folosit niste bomboane cu lichior de portocale pentru o aroma si mai festiva)
mini-bezele
bomboane Skittles sau M&M
colorant alimentar
sticksuri
bete pentru acadele
Preparare:
     Intr-un robot de bucatarie am macinat biscuitii pana am obtinut o textura nisipoasa. Intr-o craticioara am topit untul impreuna cu ciocolata apoi am lasat sa se raceasca.
     Intr-un vas incapator am amestecat biscuitii, cacaoa, zaharul, o sticluta esenta de rom apoi am adaugat amestecul de ciocolata si unt. Am amestecat bine cu o spatula apoi direct cu mana si am adaugat laptele, cate o lingura pe rand pana amestecul a devenit lipicios. Cu o lingura de inghetata am portionat amestecul si am format 20 de sfere pe care le-am asezat pe o tava tapetata cu hartie de copt. Am topit putina ciocolata, am inmuiat betisoarele in ea apoi le-am infipt in fiecare biluta in parte si le-am dat la frigider 30 minute sa se intareasca.

     Odata reci am topit restul de ciocolata pentru decor si am scufundat pe rand fiecare acadea in ea pana au fost acoperite complet. Am infipt cake-popsurie intr-un carton apoi am lipit bezelele si bomboanele pe post de ochi si nas iar sticksurile pe post de cornite. Cu so scobitoae inmuiata in colorant am desenat ochii si asta a fost. Renii s-au mai odihnit o ora doua la frigider apoi au fost numai buni de pozat si savurat.

P.S.- O parte din bilute au primit o visina din visinata in mijloc dar n-au mai ajuns pe bat, le-am pastrat intr-o cutie metalica inchisa etans si le-am servit ca atare.

     Pot sa va spun ca renii au avut un succes incredibil si ca au stat la fotografiat ca niste modele profesioniste. Asa ca, daca ramaneti cumva fara dulciuri zilele astea sau pur si simplu va doriti sa faceti ceva dragut impreuna cu cei mici incercati reteta asta si va veti distra pe cinste.

        Pana una alta va urez Craciun fericit si sa ne citim cu bine anul asta sau in 2014.

                                                                                                                  yours truly, Christmas lover, 
                                                                                                                                            Lavinia

O poveste de Craciun

     Desi asta se vrea a fi un blog cu si despre mancare in ultimul timp n-ati vazut prea multe retete pe aici. In afara de lene, un alt motiv important ar fi ca n-am prea stat pe acasa. Tocmai de aceea vreau sa va povestesc despre ultima vacanta la niste prieteni dragi din Germania. Pentru ca atunci cand de apuca dorul cumperi primele bilete de avion care iti ies in cale, iti faci bagajele si pleci.

     Asa se face ca pe 6 decembrie (frumos cadou de mos Nicolae, i know!), aterizam in Munchen, echipati bine si cu chef de plimbare. Cum prietenii nostri locuiesc in Lindau si abia spre seara puteau veni sa ne recupereze aveam in fata o zi intreaga de vizitat. Iar cum nici o vacanta care se respecta nu incepe pe burta goala ne-am infiintat direct in celebra berarie Hofbrauhaus, la 5 minute de centrul pietonal al orasului.

     O cafea cu lapte si o bere alba mai tarziu savuram cel mai delicios porc cu sorici crocant si galusca de cartofi in sos de chimen si celebrii weiswurst cu mustar dulce delicios.

     Nu puteau sa lipseasca covrigii crocanti iar de aici deduceti si singuri ca nu ne-am oprit la o singura bere. Am mai incercqat si o supa- crema de castane, gustoasa dar fooooarte sarata.

    Dupa aceasta masa copioasa mersul pe jos e mai mult decat obligatoriu. Ne-am indreptat spre Marienplatz unde spre marea mea bucurie am dat peste targul de Craciun.

 Ne-am invartit ore intregi printre tarabe, am admirat si cumparat tot felul de nebunii si ne-am incalzit cu vin fiert delicios.

 ingerasi din foi de porumb

 cookie cutters in toate formele imaginabile

 globulete colorate

 globuri in forma de turta dulce

 articole de menaj pentru casa de papusi

minunatii de portelan

     Ne-am indepartat apoi de centru cu metroul pentru a vizita un castel pe care din pacate l-am gasit inchis. Noroc cu cea mai draguta cafenea din zona  unde o ciocolata calda ne-a facut sa uitam de frig.

    Intorsi in oras ne-am bucurat de liminitele care se aprinsesera si de atmosfera festiva.

Am mai salivat un pic la bunatatile din vitrine apoi ne-am intalnit cu prietenul nostru Gump care ne-a dus in cea mai frumoasa mansarda si ne-a dezlegat limbile cu vin bun si ne-am pus pe povesti.

     A doua zi am plecat spre cel mai faimos castel din Bavaria, pe numele lui, Neuschwanstein. E atat de mare si frumos castelul asta incat l-a inspirat pe Walt Disney sa creeze castelul din povestea frumoasei adormite.

    La poalele castelului se intinde un mic orasel plin cu hoteluri vechi cu un farmec aparte in care ne-am oprit pentru un vin fiert, un carnat si un gulas delicios.

 Seara am petrecut-o acasa, savurand cea mai buna pizza pregatita de prietenii nostri si pierzand numarul paharelor de vin.

      Duminica dimineata ne-am urcat in masina si in mai putin de o ora eram pe o partie din Austria. Am prins o vreme superba, cu un soare care ma ademenea sa lenevesc pe un sezlong cu o cana de vin fiert in mana (see a patern here?). Jur ca as putea sa fac asta in fiecare zi, fara sa ma plictisesc. Noroc ca prietenii mei sunt mai sportivi din fire si m-au urcat in varful muntelui si m-au obligat sa cobor de acolo pe placa.

Seara s-a desfasurat in aceeasi atmosfera calda si toata lumea a considerat ca trebuie sa ma puna la treaba. Am scapat usor cu un pui la cuptor si cartofi aurii cu rozmarin.

     Luni am lenevit pana tarziu apoi am luat la picior frumosul Lindau si, dupa o calatorie de 10 minute cu trenul, am ajuns si in Bregenz, unde am dat peste alte targuri de Craciun cu carnati si, ati ghicit, gluhwein!

     La cina eram atat de plini incat o salata greceasca a fost tot ce mai aveam nevoie. A da, si un radler bineinteles.
     Marti deja eram trista la gandul plecarii. Am ajuns in Munchen dimineata devreme si pentru ca zborul nostru era abia seara am profitat la maxim de inca o zi. Din pacate Gump a trebuit sa mearga la serviciu, asa ca ne-am luat la revedere de dimineata. Sabi a reusit sa-si ia o zi libera asa ca am petrecut o zi intreaga la shopping, ca intre fete. Pe Sorin l-am lasat sa-si faca de cap prin oras (a se citi sa viziteze toate bisericile si muzeele).

Nu pot si nici nu vreau sa va povestesc cat de tare mi-a incalzit inima vacanta asta scurta, si cat de mare e golul care mi-a ramas in suflet cand m-am despartit de prietenii mei. Abia astept ziua cand ne vom revedea din nou si sper ca vom fi la fel si peste 10 ani.
     Asadar, daca aveti pe cineva plecat prin lumea asta mare, nu ezitati sa le faceti o vizita. Va fi si pentru voi, si pentru ei cel mai frumos cadou de Craciun.

                                                                                                         yours truly, gluhwein drinker,                                                                                                                                                  Lavinia